Un mileniu...

Atunci poate un mileniu limbile sorteau popoare,

Preoții tocmeau Religii, Dumnezei să ne omoare.

Cei mai tari clădeau castele sugând sânge de plebei,

După care s-înfrățiră în Putere pentru ei.

Ce faci bade? Ia Ar dealul, ungurii chiar l-au luat.

Nobilii de sânge dacic de popor s-au depărtat.

La topor s-a pus de coadă încă-n vremile de-atunci

N-a contat nici arătura peste dealuri, peste lunci. 

Munții noștri brazi, stejarii au trecut prin mare zbucium,

Românii și-au plâns în doine și în fluier și în bucium.

S-a întors în jocul vremii soarta destinată Firii,

Fii Domnului, cei oameni au pierdut sensul Iubirii.

Doar iubire de aproape că au apărut Tiranii,

Doar în facerea Naturii au supraviețuit țăranii!

Doar un crez ieșit din dogme ne-a salvat a fi români,

Sun atâtea valuri crude de străini și de nebuni.