Eu, un trecător al vieții...

Soarele mai strălucește, printre nori, după perdea,

Pasă-minte mă iubește, mâine voi mai exista?

Nu c-aș vrea să-întorc Pământul, sunt doar asistent de gânduri,

Doar aștept să-mi dea prea Sfântul un locaș de patru scânduri.

Oricât ai cerca iubire, printre semeni fără simțuri,

O trăire-n nesimțire nu ne ține pe pământuri.

E prea multă lume proastă, simțind noaptea ce urmează,

Crezând că va fi colastră, geniul pervertit în loază.

Orice-ai face  orice-ai spune, când nu ai nici-o durere 

Noi avem Destin în spume, și poporul nostru piere.

Suntem suverani ca nume, nu avem nici un cuvânt,

Occidentul ne impune cine vinde acest pământ!

Nu mă miră că mujicul vrea să stăpânească Lumea,

Când n-avem simț de ridicul și alegem doar genunea!