Prostia Putinistă.

Cultura ce dă conștiință spre un scop Dumnezeiesc, la Putin nu prea există eu de pildă n-o găsesc.

Nu -înțelege sensul vieții un nebun ce nu citește, ce nu scoate prin cuvinte ce însemnă Omenește.

La-început a fost cuvântul, despărțind omul de fiare, populând apoi Pământul, cu gândirea viitoare.

După secole, milenii când gândirea ne-a fost slavă, ne trezim în Apogeul minților topite-n lavă.

Un tâmpit vrăjește Lumea și ca Lumea suntem noi și ne duce spre pieire, într-un car purtat de boi.

Chiar Colosul de cultură care-au făurit-o rușii, mai avem Caricatură  blestemată cu intrușii.

Din Credința Ortodoxă, pocăința de-început, s-a făcut poftă de crimă, Patriarhul Besbelut.

De Ceaîcovski, și de Pușkin, Dostoievski și Esenin nu mai știe mult poporul ignorantul fără de semeni.

Și se uită-n gura slută-a criminalului în vogă, care vrea ca să desece și aceea Sfântă Volgă.

             Am scris acest poem, pentru că știu Limba rusă, admir Marea Cultură Rusă și mai știu că doar în Limba rusă estosul românesc poate fi tradus întocmai.