Bătrânețe...

Am ajuns albit de vreme un Stejar uitat de ghindă,

Rădăcina mea cm geme, in iatac scârțâie-o grindă.

Dar mai trag din fum speranțe, că mu mă usuc de tot,

Mai sunt zile cu nuanțe, să le simt și să le pot.

Când voi prinde întuneric, după Pronia Cerească,

Voi străbate iar feeric, un Văzduh să mă primească!