Criticilor mei inexistenți...

Nu mă citesc din lipsă de pudoare, sau din invidie că nu pot fi ca mine,

Sau sunt părtași de sigur din eroare în zvonul din ureche cuvintelor puține?

Ei discută de trecut, copiind păreri apuse, n-au discernământ de sine.

Paraziții literari bagă bani în buzunare, ciripind de pe șezut, despre genii literare.

N-au lumină în trecut, încă freacă felinare, n-au citit ar au avut spor la checiuri literale.

Asta e Literatura, îmbâcsită-n oboseală, critici peste critici doritori de-agoniseală.

Totuși Limba noastră fierbe în culoare și candoare prelucrată de miticii prinși în simț de-aceeași boală.

Am ajuns export de Doine și de cântec desfătare, vorba noastră cea străbună a ajuns peste hotare,

Doar în Țara cea străbună criticii nu mai citesc, n-au imbold să răspândească ghiers de dor Dumnezeiesc.