Primăvara

     Când florile ce cresc în crâng,

     Cu primăvară se-nveșmântă

     Și râd acei ce nu cuvântă,

     Eu ce gândesc, adesea plâng,

     Zâmbesc și plâng! Zâmbesc și plâng!

     Când primăvara-n plin învie,

     Pe deal punând culori de vis,

     Eu caut gânduri în abis

     Și un motiv de bucurie.

     Mintea-i vie? Mintea-i vie?

     Când primăvara-n omenire

     Aduce blând cuvânt de Paște,

     Ne îndulcesc sfintele moaște

     Și-ar fi să ne intrăm în fire.

     Dă citire! Dă citire!

 

     Când primăvara îmbunează

     Și sufletele împietrite

     De răutăți premoștenite,

     E semn că Dumnezeu veghează,

     Minte trează. Minte trează.