Recviem

Moșule, te-aș întreba, ce-ai să lași în urma ta?

Am să las niște cuvinte, ziduri, pietre de morminte.

N-o să las nici o avere, ea n-a fost a vieții vrere,

Cât de scurtă e viața, merită să furi piața?

Pentru dor de burtă plină, merită să furi cu vină,

Să lași oamenii din jur, nemâncați și rupți în cur?

Omenirea e o junglă, toți se luptă să ajungă,

Bici cu pleasnă de putere, deșănțare în avere.

Când ajung la închisoare, văd durerea sfârșitoare

Și se vaietă de zor că viscerele îi dor.

Oare când au jefuit munca celui oropsit,

I-a durut pe undeva, creierul de mucava,

A trecut prin cele munci ale Sfintelor porunci?

Și-au trăit cu nepăsare viața lor nesimțitoare

Și când vine vremea tristă, de-și dau duhul în batistă,

Cu mai multă răutate nu se văd printre păcate.