Ucraina, încotro?

      Te crucești cum comentatorii analfabeți care nu se pricep la nimic dar dau precepte de politică externă, mănâncă rahat. Ca să-âi dai cu părerea la o problemă atât de complexă, ca cea a Ucrainei trebuie să ști ceva istorie, lucru care lipește excesiv tineretului de astăzi și chiar celor maturi.

       Ucraina ca și Iugoslavia a fost o creație artificială de după al doilea Război Mondial. S-a trezit sub creionul lui Stalin cu rapturi teritoriale nefirești. miez de conflict interetnic cum este și Transnistria. Pentru a fi bine gâdilată ca adversar catolic al Uniunii Sovietice, Ucraina a primit în 1946 teritorii care nu erau ale ei cum ar fi cele rusești, Crimeea, Harcovul și teritorii românești, Buceagul, Buccovina și nordul Basarabiei.

       Deci dacă rușii își vor posesiunile înnapoi, este legitim să-și aducă la patria mamă Crimeea și estul Ucrainei. Problema e dacă noi vom aduce la patria mamă România cele trei județe din sudul Basarabiei, Bucovina și nordul Moldovei și să renunțăm la Transnistria. De sute de ani granița între Moldova și muscali a fost pe Nistru. Cetatea Albă a fost a lui Ștefan cel Mare. Problema e în mâna tătarilor, găgăuzi, care sunt mai bine primiți de români decât de toate celelalte entități slave. 

          ca să militezi extern, pentru o politică de aducțiune națională trebuie să ști istorie. Cine o știe? poate Băsescu, exclus pentru analfabeții P.S.D.,