Hoția

De mici copii am învățat, să sărim gardul la furat.

În gena-acestui vechi popor, cinstit,harnic, nemuritor,

Un virus dat de migratori, feroci hapsâni, jefuitori,

Ne-a infestat profund în sânge, pe sub pământ Zamolxe plânge.

Ne-am repezit în libertate, călcând noroiul pe dreptate,

Am omorât un veghetor la cinstea celui muncitor

Și paraziții-au năpădit, sugând vlagă din prăpădit,

Că cine poate oase roade, în triburile mai năroade.

Ne fură cu hârtii notarul, cu sacul duce bani primarul

Și juzii cu imbold hapsân, ne iau totemul de pe sân,

Iar vracii ne omoară-n van, storcând vieții-un ultim ban,

Iar popii nu te mai ăngroapă, de nu scoți aurul din apă.