Închinăciune,

Să nu-ți faci chip cioplit, e o Poruncă,

Din suflet de jivină nu-ți făuri Totem,

De legile naturii eu mă tem,

Că omul devorează Omul, încă,

În necinstitul minților blestem.

Te-alături firii, legilor celeste,

Iubești în floare firava petală

Și vezi spășit că nu-i nici-o scpfală,

Să-ți duci în dor trăirile pe creste,

Când nici copiii nu mai merg la școală.

Prostimea juruiește-n jurul hienei

Ce-și bate joc de poftele primare,

Ce le aruncă resturi de mâncare,

Într-un dispreț de flacăra Geenei,

O moarte scrisă are fiecare.