Pastorală

Dumnezeu îi ține pe toți, bandiți, criminali și pe hoți,

Pe proști și netoți.

Pe cei ce gândesc și fac bine, pe cei înecați în suspine,

Pe cei cu minciuna în vine.

Farisei cu credință-n venin, fugind de-al iertărilor chin,

Venerează stomacul prea plin.

Vine-o zi de aduceri aminte, încărcată-n regretele sfinte,

Când cugetul tău nu mai minte.

Ea vine pentru cel din popor, ce-asudă pe propriul ogor

Și nu stă ca lemn în topor.

De ea se agață ciracii, ce intră în horă cu dracii,

Jecmănind cu plăcere săracii.

Invocă iertare cerească, cînd scuipă cu scârbă în pască,

În creier cu ațe de iască.

Tu preot cu sfântă sutană, mai scoate bandiții din strană

Și nu-i mai cinsti pentru mană.

Afurisește pornirea păgână, nu sta cu escrocul de mână,

Ca numele tău să rămână.