M.Ap.N.

          Sigla respectivă ar trebui să fie o pălărie sub care se gândește apărarea armată a României. Sub această pălărie care ferește de lumină și fierbințeală neuronii gândirii strategice și tactice a ”Apărării Naționale”. Adică în secret! Un secret care se pare că denotă un gol de preocupare pentru situația concretă a pericolelor externe. Singura glagorie care fierbe sub această siglă se pare că e cafeaua.

          Mult lăudatul diplomat, actualul ministru al A.N. s-a dovedit într-un interviu recent mai mult decât necunoscător al domeniului militar, cu o prestașie de clasa aIV-a dar și confuz cu limba romînă. Domnul ministru confundă o subunitate a armatei numită companie, cu accent pe a cu compania unei doamne de companie cu accent pe i.Și încă de trei ori.

           Hai să zicem că ministrul este civil și de poză. Depozitarul Sistemului Armatei de Apărare Națională este M.St.M. În fruntea lui se află un ofișer dolofan, tuns americănește care l-a pitit pe Ponta în Afganistan la o cacealma de bubuială și care se pare că se dă doar de-a dura. Cu un președinte care nu a făcut armată, cu un prim ministru a cărui singură armă combativă este foarfeca horticolă, cu o conducere de basm a armatei, cum se poate elabora un Sistem de Apărare bazat pe efective de luptă, pe efective de rezervă, pe armamente moderne, pe o infrastructură de sușinere și aprovizionare a luptei armate?

           Moșii și babele pun mare acent pe încrederea în armată. Amintiri din copilărie. Armata noastră este sublimă dar lipsește cu desăvțrșire, sau mai blând este pe sponci. Similitudinea cu Biserica este aprospe semnificativă.