Să scri o carte.

Să scri o carte poate fi o simplă aventură

Sau un context debil de sens, ciudată conjunctură,

Stai la cheremul unui ins stăpân de Editură.

Pui mesei, cu umil curaj un manuscris de seamă,

Dar necititul securist îți cere fără teamă:

”Deșeartă punga și apoi ești scriitor din mamă”.

Deci cine scrie din instinct și cu talent din veacuri,

Nu mai ajunge la citit, au profitorii leacuri,

La noi cultura-i un noroi pe fundul multor lacuri.

Cum nuferii să dea în flori, cum cugeta-ta Blaga,

În apa serbădă-împuțită ce nu respiră Saga,

De vrei să publici, sări la cap, îndeasă iute șpaga.

În Statul nostru dezlînat cur bani pentru aiurea.

Nu poate, simlu, un copac să sperie pădurea.

Iau bani să dea talente noi, la ei stă punctul de control, la ei știrbi securea.