N-avem oameni.

N-avem Oameni, doar o barcă și cu fundul găurit,

Marngoz să o repare și-un vâslaș mai iscusit,

Nici muscali să ne învețe tehnica de pescuit,

Tehnica de jefuit.

Vom călca mereu noroie și cu brațele-n răspăr,

Ca să prindem câte-o broască sau un șarpe fără păr,

Peștii lunecă în palmă, ei au ser de adevăr,

Nu sperjurul unui văr.

Aș dori un nor să scape, dintr-o zodie senilă,

Judecata mea atroce, călcătură de șenilă,

Pentru insul ce gândește, fără aura lui Nilă,

Și să cer rostimii milă.