Am priceput iubirea...

Am priceput iubirea în iarbă, pomi, pisică.

De-o dăruiești în oameni îi dai inimii frică.

De temerea minciunii, de groaza de trădare,

Instinctul de sperjururi trăiește-n fiecare.

Am înțeles iubirea crescând în pumni un cîine,

Ce nu mă părăsește chiar dacă n-avem pâine.

Ce om îți va da apă pe secetă severă,

Când ți-ar sorbi din sânge cu poftă efemeră?

Ce fată, chiar fecioră care nevastă scrisă,

S-ar pune în săgeata de un dușman trimisă,

Iar dacă-n sac dușmanul își zornăie arginții,

Femeia-și uită soțul și chiar mai mult, părinții.