Nu-mi place,

Nu-mi place gândul limitei fatale, de viață nicodată n-obosesc,

Nu-mi plac nici alternanțe sezonale, în care când să beau, când să bolesc.

Nu-mi place nici cinismul când răcește, nu cred într-in triumf când încă,

Străinu-mi vede scrisul pe hoțește, cînd peste umeri doar dispreț aruncă.

Nu-mi place vorba spusă jumătate, nici întreruperea a ce-ai de zis,

Nu-mi place când se trage pe la spate, nicci înjungherea dată dinadins.

Deteest răstălmăcirea versiunii, cînd viermii îndoielii o străpung,

Sau când răspărul vorbei pentru unii e scrijelit de geam cu șuier lung.

Nu-mi place la sătui infatuarea, frânați-o cu refuz, cu orice preț,

Mi-e ciudă câmd dăm cinstea în uitarea privirilor cinstite și-n dispreț.

Când văd aripi sfărmate-n înălțime, mă întărât în mine nemilos,

Nu-mi plac nici siluiri, nici slăbiciune. Păcat de răstignirea lui Cristos!

Nu mă suport atunci când frică-mi este, transpir când ei, nevinovații-i bat

Nu-mi place, vreau să știu cum vin năpeste, cu-atât mai mul că-n suflet mi-am scuipat.

Nu-mi plac deloc manejurile pline și sălile golite de firesc,

Fațada transformărilor în bine, nicicând nu voi putea s-o îndrăgesc!

                Traducere din limba rusă a poeziei ”Ia ne liubliu” de Vâșinski.