De unde...

De unde vine ura în sufletul nevolnic,

În mintea cea săracă de suflet și iubire?

Instinctele șovine inundă în gândire

Noroiul neputinței și egoismul josnic.

Creștini ce îăi fac crucea măruntă sau involtă,

Cum prind moment prielnic de-a dobrâ un frate,

Lovesc cu vorbe strâmbe disprețul de dreptate

Crezând că nu-l ochește Cereasca Lumii Boltă.

Vezi avocați în vogă cu spumele la gură

Cum strâmbă strâmbătura dezbaterii de lege,

Cel vinovat de crimă dă șpaga, nu-nțelege

Cum o minciună poate da milă peste ură.

Un greșitor în poznă sau minimă greșelă

Este lovit în trănet de robe, cu dispreț

În timp ce criminalii stau pe răboj de preț

Să ungă uriașa justiției scofală.