Mitologie.

Prostia prinde aripi în Olimp și Zeii au scleroză-n minți arare,

Se frânge drastic viitorul timp când într-o clipă punem rănii sare.

Prea multă lume, mintea ei hai-hui își poate da vieții cu părerea,

Săpându-și groapa-n interesul cui? Simțiri de lighioane schimbă vrerea.

În Babilon doar surzii au ales adunăturii, nouă-mprăștiere

Și dezbinarea vine tot mai des în adunarea zeilor putere. 

Zamolxe alungat de pe Olimp și-a păstorit umil o altă turmă.

Un mic popor bătut de anotimp, de viscolul petrecerii din urmă.

Chiar de le-am dat unelte unse-n foc, sălbaticilor alungați din peșteri,

Chiar dacă astăzi presfințim un loc și le trimitem încă pui de meșteri,

Nu vom primi nicicând recunoștință, ci ură doar pe val de țigănie,

Ne-am lepădat de vechea conștiință, noi rupem singuri crez de Românie.