Aracan!

Aracan țară săracă și la minte și la clacă,

Te-ai băgat în iobăgie din pomană și prostie.

Ți-a făcut din nou boieri din otrepe și cerberi

Și ți-ai dărâmat destinul, nu-i plăcerea ca și chinul.

Orice bocet de durere, după mort e doar părere.

Te-au înghesuit șnapanii, ca pe vremuri otomanii

Și aduc pe mândru cal o duhoare de muscal.

Trădători, cozi de topor joacă hora pe popor,

Nu-i atingi nici cu blesteme, nici un Diavol nu se teme

Având cald culcușul lui jos în Talpa Iadului.

Ai dormit și chefuit când puteai să fi vorbit,

Ai avut liber la vot dar te-a cam durut în cot.