După ger.

După geruri nesfârșite, ni se pare c-am murit,

Fără să vedem lumina exstenței. Infinit.

Gerul curăță Natura de ciulini și paraziți

Cei ce simt Dumnezeirea nu se tem de Iezuiți.

Va veni o Primăvară curățat de dușmani,

Cei ce dârdâie ăn stradă nu sunt hoți, nu sunt șmapani.

O speranță se induce într-o minte ancestrală,

Omenia foarte vie nu se lasă pe tânjeală.  

Cel puțin, la noi prin Doină nu se moare inutil,

Nimeni nu ne poate cere să nu naștem un copil.

Bogății, destrăbălare sau putere fără sens,

Puse de lichele-n slujba pirderilor de consens,

Nu pot da Apocalipsă pentru pofte de acum,

Omenirea are-n față mii de ere-n al său drum.

Diavolul ne vrea sfârțitul, nu din boală de cazan

Ci din furii de pieire a filonului uman.

Și ne umple viața sacră cu bolnavii lui de ură,

Pentru omul ce cintește existența în Natură.