Banii vobesc.

Trăim cu toții-n ochi de Diavol, nu-i Dumnezeu să ne susțină,

Doar banii dau și iau viță, Înaltul Cerului suspină.

Cînd Dumnezeu l-a pus pe omul cel mai deștept între jivine,

Nu s-a gândit că aimalul va crește-n poftă-n dor de sine.

Ceilalți fîrtați de junglă crudă, omoară doar ca să mănânce,

Nu-și devorează puii, frații, nu vor puteri, nu poartă cruce.

Decât asinul cel mai moale și însemnat în semn Divin, 

Ce nu va declanșa răscoale, supotră un samar de chin.

Apocalipsa nu cuprinde, nu dă semnal de sursă vie,

Că poftele nesățioase nu pot ca morții să-i învie.

Un animal trăiește Jungla cu ce găsețte-între copaci,

Un om poftește efemerul în banii puilor de Draci.