Nu-i destulă hrană.

Nu-i destulă hrană pentru-atâtea burți, hrana cea de suflet nu clădește punți,

Omul e termită, un devorator, poftele unite se numesc popor.

Câte sunt regine într-un stup sau roi, ce furnici cu aripi stau în mușuroi, 

Câte lucrătoare se tocesc dun zbor, să hrănească stupul, să aducă spor?

Ele țin și trântori într-un trai select, doar sî-ți țină acul stadiului erect.

Deci gândiea Lumii trece prin stomac, unii mor de foame alții în hamac.

Purici prind pe burtă cu ples niri atroce, nu-i bântuie grija nici gîndiri precoce.

Dacă merge moara dintr-un jgheab de apă, de ce-ar pune-alesul mâinile pe sapă?

De ce-ar fi efortul printre pirostrii, când nu treci nevoia, chinul de-a gândi!

Nu-i detulă hrană pentru cei ce-o vor, doar în hoți zvâcnește patimă și zbor,

Doar în haimanele, în stomac perfect, mintea roade hrană creieru-i infect.