Gloria unui cioflingar.

       Micul Ceușescu a crezut că resturile Marelui Dictator, un nou P.C.R. bazat pe membri inculți și obedienți îl va face și pe el dictator. Ala uenic la pingele, el lustruitor de obiele. Numai că primul era crescut în bun simț țărănesc iar ăsta e șmecher de șosele. Se mai pricepe la pescuit și trafic de carne de porc. Și mânător de turmă, mai puțin de oi, misiune declinată pentru Daea, care pricepe oaia.

       Ce popor, ce Națiune în înălțarea sa se ăncolonează turmă la un măgar, pardon cioban care nu știe pe unde calcă. De obicei dacă o oaie cade în prăpastie, toate delelalte se arncă după ea. Am avut păstori de seamă pe care corul berbecilor i-a behăit în ode și osanale, Iliescu, Constantinescu, Năstae, Băsescu și n-am reușit să accesăm cîmpiile cu iarbă grasă. Ăsta de acum ne poartă numai prin piatră, pe munți, pe Valea Oltului și în concurențî cu Dragea pe nisipurle fierbinți ale plajelor exotice. Cu liner consimțământ pentru personalitatea lui Dragnea. Orice turmă bolnavă de antrax și alte boli mai ușoare merită să moară.

      Dar vina nu este a criminalului ci a celui care se lasă jugănit din lașitate. Nu știu de ce, dar mi se pare că avem o Academie Română. N-o fi toată comunistă, adică școlită la ”Ștefan Gheorghiu”. Avem Universități de top, exceptînd fabricile de diplome, avem structuri de siguranță națională și civică, Justiție și Parlament ales democratic. Și unde e democrașia, libertatea și dreptatea? 

      Pe ultima sută de metri, plâng și îmi pare rău că am trăit în acestă țară. Oare erită să piară?