Continuare la Istoria armatei comuniste.

      Mulți dau vina ruperii de U.R.S.S din necunoștință de cauză pe Nicolae Ceaușescu. Dacă istoricii comuniști s-ar fi strofocat să scrie adevărul și nu să-l pupe în cur pe dictator ar fi putut dezvălui faptul că emulația revenirii naținale se datorează regimului lui Ghorghe Gheorghiu-Dej. După reușita scoaterii Armatei Roșii din țară, 1959-1961, intelectualii, cei rămași în viașă au revenit la butoane. Românește și cu patriotism. Să luăm elementul economic. La marea industrializare, au pus osul eminențe nașionale de mare valosre care aveau rareori acces la știința mondială. Soși din pușcării, reabilitați. Ceușecu doar a moștenit ca și Dragnea constricția socialismului. A.R.O., Dcia, Tractoare Brașov, Eutocamioane Brașov, Electroputere Craiova, combinatele siderurgice și chimice, irigarea agriculturii nu au fost în visl emanatului analfabet. A fost în sângele revenirii naționale. De care și-a bătut joc pic cu pic până a pus bazele monstrualității în care trăim.

        Revenind la domeniul militar, anii 1961-1964  au permis reactivarea unui mare număr de ofițeri de carieră, ofițeri intelectuali școliți înainte de război sau în ntmpul războiului. Bineînțeles nu în conducerea operativă a armatei, pentru că nu erau comuniști ci în Școlile Militare și Academia Militară. Un impuls nesperat de putere armată. Eu am avut lectori în Școala militară care ne învățau bunele maniere și ne aigurau accesul la Filarmonică, Operă și Teatru.

       Anul 1978 a transformat școlile miltare în școli de gradați. Pentru completarea nevoilor de ofițeri, absolvenții Școlilor Regimentale de gradați, cu sau fără bacalaureat au fost făcuti sublocotenenți, adică ofițeri, Avem 17 generali cu pensii nesimțite care au luat de crez bastonul de caporal al lui Napoleaon. Nu mai punem că începând cu anul 1982 avea prioritate la studii militare elementul muncitoresc. Și la promovare. 28 din genralii lui Iliescu, Conatantinescu și Băsescu sunt strungari, tractoriștiti, forjori adcă la origine fără carte.