Câtă nesimțire, câtă lașitate!
E gol profund în suflet, e piatră în aorte,
E-atâta lașitate ce pare să suporte
Nu un bestem din Ceruri, ci lingușeli umile.
Părinții tăi sunt jalnici, tu cum vei fi copile?
N-ai viitor în Lume călcând aceeași cale,
Indiferent la soartă, la cei ce pot da jale.
Deja nu mai ai Țară, Istoria e acră,
Din lipsă de conștiință, tu sari din cracă-n cracă.
Ai Patria în traistă, acolo se adună
Arginții din trădare în gem de mătrăgună.
Eroul Națiunii a fost stropit cu zer,
De-un animal politic, un trădător Cerber
Și turma de prostime, ca între animale
A dat iertare crimei, din dragul de sarmale.