Doamne!

Urâtă Lume ai creeat,

Într-o Geneză ca Zeu beat!

Ai pus în mațe de hapsân,

Atâta lapte de la sân,

Ai pus în burți de rumegare,

Conștiință goală, ceea care

Putea să umple tărtăcuța,

Dar iese unde zvârle puța.

Nu doar în spațiul Mioritic,

La noi pieirea e în Mitic, 

În toată Omenirea chioră, 

Se dă o vrabie pe cioară!