Armata română înainte și după Loviyura de stat din 1989.

     Ce m-a deranjat în întreaga mea viață a fost polemica inutilă cu prostul dar și emanațiile intelectuale ale acestuia, care m-au făct mic sub trecerea vremii. 

       Este curios că cei care au avut curajul să critice acțiunile Armatei în așa zisa Revolițe sunt doar niște jurnaliști analfabeți funcțional în domeniul militar. (Cristoiu, Cartianu, etc) Deși s-au scris sute de cărți cu justificare logic militară ei au fost atinși doar de chiciul plăților editoriale. Nu mi-e rușine nici cu incultura militară a Justiției Militare, magistrați cărora le lipseau cele mai elementare cunoștințe despre Legile și regulamentele militare. Era normal să se aplice legea după ureche, când înainte de 1989, procurorii și judecătorii militari se ocupau doar de solgații dezertori în timp ce în unitățile militare se fura pe rupte, se dădeau permisii pe șpagă, se creșteu porci. oi și vite în G.A.Z.-uri pentru bunăstarea comandanților. În acest timp rugineau rezervoarele tehnicii militare din lipsă de combustibil  și re reduceau tragerile de instrucție din lipsă de muniție.

        Începând cu 1975 Școlile militare de ofițeri au fost populate cu beizadele de generali și nomenclaturiști comuniști și pentru echilibru cu elementul muncitresc venit din Liceele  serale și fără frecvență cu sculele de rigoare mai puțin cultură. Un asemenea scenariu de slăbire a capacității de luptă a armatei nu putea fi rodul gândirii pingeliste a lui Ceaușescu  ci doar a unor interese străine. 

      După ce capacitatea de luptă a armatei era subminată de impostura comandnților și politrucilor la comandă soldații erau puși la munci industriale și agricole ca ăn Evul Mediu. Sincer, nu am cunoscut comandant, de la Regiment în sus care să știe ce prevăd planurile de ridicare a capacițăți de luptă. Grija lor era curățenia în cazărmi, văruirea bordurilor și producția de la G.A.Z.

       Ca treaba să fie oablă, în vara anului 1989 s-au luat măsuri de către Ministrul Apărării Naționale, trădătorul obedient Milea și Direcția Cadre și Învățământ, la sugestia și presiunea G.R.U. de a îndepărta din structurile militare operative a ofițerilor de ținută patriotică. Și de cunoaștere militară. În iunie 1989 s-a emis un ordin prin care ofițerii absolvenți de Academie să nu mai poată ocupa funcții fără această prevedere de studii. În Iulie s-au emis noi ștate de organizare a armatei prin care funcțiile celor urmăîriți de sistemul C.I. G.R.U. ca ofițeri patrioți și devotați poporului au fost scoți din funcție pe criteriul prevederii de studii. Funcțiile de lt.colonel au afost prevăzute fără acadmie și cele de colonel prevăzute cu studii de inginer. Peste 500 de ofițeri de perspectivă și capacitate de gândire au fost mutați din structurile operative în unități îndeprtate, neoperatve .

       Apare neverosimila siituație când Diviziile Mecanizare de la Iași și Timișoara, rămân fără comandanți și aceștia sun substituiți la comandă de Șefii de stat major, Lt.col Zecal la Timișoara și Lt col. Șarpe la Iași, ambii inculți și proveniți din sergent cu diagonală.