Dreptatea.

Dreptatea e-o săgeată cam strâmbă și-îndreptată.

Spre piepturi de voinici.

Trasă mereu în ciudă de cei ce se așeaptă.

Șă-și piardă privilegiul de hoți și venetici.

Dreptatea e a nostră, a celor ce-o insultă,

Că sus ne-am cocoțat,

Ce mai conteză-n lege gândirea cea adultă,

Când noi purem dispune voința peste leat?

După război dreptatea-i a celor ce cîștigă

Și pot supune sclavi,

Iar vinovat, poporul supus care mai strigă,

Că vrea pământ și pâine cu lacrimi de suavi.

Nu-i vina-n zeii fricii, nici frica nu-i de vină,

Că suntem nesimțiți,

Ci patima de ură, invidia porcină,

Că cei curați în suflet ne sunt nesuferiți.