Sub scenă.

Cred că simt pieirea Lumii și calumea suntem noi,

Un popor urmaș de zimbrii s-a blegit și crește boi.

Cine ne sunt păpușarii, care este scopul lor?

Au venit pe Stix încoace Draci cuprinși de răul lor.

Peste Dunăre, pe Mare, peste Prut tulburător.

Venetici de iarbă grasă zburdă pește holda noastră,

Câteodată vin în stoluri și haini aici adastă.

Se așează pe căciula veșnicului nost tăran,

Și ne fură dărnicia, limbi spurcate de Varan.

Cât de mândri sunt străinii, in mătăsuri sau în blugi,

N-ar putea să fure pâinea, de n-ar mișuna prin slugi.

Slugi ce-și blestemă părinții, și înjură vrchiul rit,

Nu mai au nimic în suflet, doar hapsânul lor venit.

Străinii din neam de zare, ne conduc pe placul lor,

Ne pun dregători de țară și sug muncă de popor.

Dar avem ciracii noștri, fără Țară și credință, 

Ce le fac pe placuri voia și se cred ăn biruință.

Cei ostași ceruți de Țară să ne întărim în trup,

Sunt o haită pofticioasă, dintre noi ușor se rup.

Ca să treacă-n alte taberi ce dau grade, sinecuri,

Biet popor uitat de soartă, multe cozi pe la securi.

Numai Codrul poate plânge când îi pier atăția brazi,

România nu mai simte, populațiile de azi.