Vine vremea... 

Am renunțat la avere, am renunțat la plăcere,

Dar mai vreau un strop de putere,

Să răzbat spre ziua de mîine

Chiar dacă-i goală felia de pâine.

Nu mai voiesc palate, halmidă drept cojoc,

Ci doar o zi sub soare flîmând ca să mă joc.

Și nu pot cere sorții cu mintea ăn retezuri,

Că calc cu fierul cioburi, oglinzilor de crezuri.

Așa gândea Cezarul. stăpânul înțelept

Spășit în remușcarea de siluiri de drept.

Dar oare când imbolduri de fală și trufie,

I-au zgândărit voința tiran etern să fie,

A prevăzut că vine o vreme destinată

Când dimineașa zilei va fi întunecată

Și somnul cel de moarte se scurge ăn pîmânt.

Sfârșitul e același, de esti bandit sau șfânt.

Pe lângă crucii mărețe pietre în cimitire,

Blasfemizăm și răul și buna pomenire.

Și care-i diferența,  au dispărut erooi,

Când cimitiru-ndeasă cavouri de gherțoi?