Ce Tărșenie! 

    Un mic scandal la Spitalul Foișor, exploatat de televiziunile P.S.D. și corona sceptici, de prostimea de ocazie care bântuie străzile în lipsă de statul social legal. Cum de nu s-a înființat și Șoșoaca? Să presupunem un caz de urgență. Spitalul a luat foc. Se impunea evacuarea pacienților cu toată bulibășeala de grabă și spaimă? Numai că aici nu a fost spaimă.

     Cum cea mai mare parte a românilor stă ptost la llogica existenței civice și chiar cu propria lor existență intr-un individualism  prăpăstios, e normal ca o cacealma politică să prindă. Politic, toată opozișia era pregătită de scandal. Managerul P.S.D. al spitalului  tras de timp Ca să se răspândească vestea. Primele teleciziuni prezente la evacuare erau cele de casă ale P.S.D. Cu relatări dacă nu mincinoase și calomnianten cel puțin trunchiate. Ăn scurt timp s-au adunat derbedeii A.U.R. care nu vor mască sau vaccin. Dără să-și dea sema că sunt criminali ăn subsidiar și că din cauaza lor s-au umplut spitalele de COVOD. Peste răscoale. Ca în Brazilia. 

        Medical și legal medicii de la Foișor în frunte cu directorii pot fi inculpați nu nnumai pentru combaterea zădărnicirii bolilor ci și de abuz de profesie, sabotaj. Uemând banii, ca și la Metrou, ne dăm seama că personalul spitalui au tras pe ultima sută de metri pentru a mai băga ceva ăn buzunare. Se știa de o săptămână că spitalul poate deveni suport covid. Dar nu s-au luat măsuri de diminuarea  internărilor, de o planificare pe urgențe a operațiilor. S-au repezit toți să opereze. E vorba de oase. Nu de plămâni. E vorba de șpaga directă, costul materialelor sanitare dar și de cea indirectă, la plic. Au forțat achitarea de obligații până în ultima clipă. După modul de evacuare a pacienților se vede clar că aceștia nu erau săraci sau adunați de pe stradă. Spitalul Foișor nu era spital de stat, mai mult o clinică semiprivată. Rămășiță P.S.D.-istă.

     Nu mă intereasează soarta Ministrului Voiculescu, acest om ăn plus al Sistemului de Sănătate, dar uril Noului Stat Paralel, dar arcă sănătatea nostră se duce pe râpă. Nu mai găsim un Tătar(u)?