Voi cu leșu...

Pare-un clan umăr la umăr, ce adună fără număr,

Noi cu morți de conjunctură, ei cu strepezită gură.

Nici nu știu corect să piardă, să lase parte din pradă,

Viruși în multiplicare, vor și Munte vor și Mare,

Și mai nou,  acești hapsâni vor să sugă la alți sâni.

Căt mai plini chiar de colastră, vroiau bani pe viața noastră.

Nu le-a mers și reculează, se-nvârtesc ca o sfârlează.

Țipă, urlă mint pe scenă, se dezumflă ca balenă.

S-au suit mințind reziștii, că vin vremuri de restriștii, 

Și acum se dau în stambă că vizau o altă rampă.

Pentru ei și neamul lor, trădători fără popor.

Și mai trece un torent, plin în frunte iminent

De gtele și gunoaie au căzut zoaie din ploaie.

O rușine fără seamăn, un guvern pornit ca geamăn

Se rupe pe pofte vagi, scursătură de bitangi.

Să nu pută-i rost de sodă. Are țara asta Vodă?

Sau sforari de păpușele, cine se ține de rele?

Sunt ai nostrii sunt ai lor, mai avem român popor?

Voi ați vrut masă de proști să nu-i mai avem pe-ai noști.