Aș face

Aș face gânduri rele, dar nu-mi stă în putință,

Aș arunca-n neanturi orice greșită ființă,

Dar judecata surdă născută din conștiință,

Nu pune răul bine și binele putință!

Doar Creatorul știe ce-a fost de început,

De ce ființe proaste au un ales statut.

De ce morala cade în altfel de gândire,

Și ce e bun transformă-n puseu de nesimțire?

Dar dacă vrerea noastră, trăită-n bunătate,

Nu-i calea cea  firească spre dura realitate

Și nici un drum prea sigur către eternitate?

Dacă filonul vieții are în fir altă menire,

Ca cel mai crud s-aducă progres în omenire?

Cînd prima pată vie s-a divizat spre viu,

Celula mai vitală i-a fost sorei sicriu,

Când  Cain și Abel, frații au stăpânit Pămțntul,

Cel mai hain săpat-a prebunului mormântul.

Hai, să gândim că Lumea e altfel rostuită,

Ca răul să triumfe și-a Dracului ispită!