Maimuțăreală

E mimetism la plante, dar nu cred, că cei viețuiesc pe trotuare,

Ar resimții în nări parfum curat dintr-o corolă de superbă floare.

De unde-o buruiană pricăjită își ia tupeu vizând virilitate

Și ia înfățișarea potrivită a plantei ce dă rod și sănătate?

Aș vrea să văd un mâncător de vorbe, jucându-se cu sapa în grădină,

Tăind la întâmplare din legume, din știr, din lobodă, sulfină!

Orice celulă vie are o sursă de gândire ancestrală,

Noi nu-i percepem timpul și nici firea, dar vrem să fim a tot stăpânitori,

Deși în timpul nostru se dă lupta între cei stăpâniți și cei asupritori.

La fel cum buruiana stinge holda din neglijența prostului țăran,

Cei neveniți cu gândul la cultură, nu ne ridică ci ne-omoară aiurea,
Pe al pieirii lumii, topogan!