Buimacii

Nu-i popor pe lumea asta, chiar căzut de pe copaci

Cu ciopor de-atâția fraieri, proști, deștepți dar toți buimaci.

Nici dacă am fi maimuțe, beduin sau cimpanzeu,

N -am putea mânji ființa, semînând a dumnezeu,

Cu mai multă nesimțire, cum gândirea carpatină,

Care pune sluj pe vaier  și pe vază de latrină.

Plânge lume de se rupe, cu bentiță pe rever,

C-a intrat la pușcărie, cel mai vânzolit oier.

Facem la bandiți statuie, mafioții sunt sfințiți,

De la mica parohie pân-la preaînalți părinți!

Unde ești tu Țepeș-Doamne, ca punând cruce la țeapă,

Să stârpești de nesimțire un popor lipsit de teapă.

Hoțul ne conduce țara, hoț de minte dovedit,

Fariseii săi jonglează cu poporul obidit.

Dar jelim cu glas subțire de la ouăle Ouate,

Toți bandiții care țara, au lăsat-o fără roate!