Răul.

Răul și-l face fiecare, cu mintea lui înceată,

Când intră papagal cu gândul în aiurita ceată.

Deși n-au lanțuri pe picior nici jug de fier pe crupă,

Înșiră șirul de tembeli, la goarnele de trupă.

Când dau de greu și nu mai vor viață de blesteme

Cade-n genunchi și cere milă la cel ce nu se teme.

Oricât prinos aduc spre ei vitejii și eroii,

Uită spontan de jertfa lor călcând din nou ca boii.

I-au luat bandiții clipe dragi, puseu de bunăstare,

El tot spre ei întinde crez, umană renegare.

Și când apare pui de Om sau om întreg în faptă,

Îl suduiesc în felul lor și tot spre rău se-îndreaptă.