Destin...
Care e Destinul meu? Să scriu să scriu în versuri,
Cu-a acea credință-n Dumnezeu, în omenești eresuri.
Până când ceața mea din ochi devine întuneric, nu mai am parte de deochi,
Imagini în feeric. când noaptea mă va copleși, acea noapte eternă,
Nu voi mai scrie poezii doar amintire ternă. A unui trup mâncat de viermi,
În galbene pământuri și zborul cugetului meu în spirite de vânturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu