Facere, desfacere... 

Universul în sinea lui simte pofta de viață, printre Stelele de piatră și de foc,

Ține-n Legea existenței și acel activ de viu, pe planete necesare ca să nu fie pustiu.

O celulă nărăvașă miliardelor de Ere, a ajuns ca să gândească într-un creier și-a lui vrere.

Omul e făcut din humă, dar o humă specială, zice-se de Zeii antici, Dumnezeiască putere!

Însă el târât-a viața din moluscă la vertebre și stând în două picioare a ieșit dintre tenebre.

Și sub bolțile de peșteri, o familie un clan au deprins desigur graiul și cuvântul să întrebe.

A depus deplină jertfă, pentru foc și vânătoare, pentru sculele din piatră și săgeți otrăvitoare.

Și de-atunci o luptă-i viața pentru traiul omenesc, împărțit în alte neamuri care-n van se căsăpesc.

Ce vedem acum, distrugeri, se îngroapă om pe om, cu arme sofisticate spre acel Armaghedon.