Parșivitate...

Cât de parșiv e omul, omul simplu stors de minte,

Se târăște ca un șarpe și-n colac și înainte.

Omul ce sfințește locul și în poame și în rod,

Pare a-și trăi, trăirea ori ca geniu, ori nerod.

Curioasă-i constatarea că și cei cu multă stare,

Își varsă destăinuirea mămăligii fără sare.

Trăim lumea tot mai rece-a, încălzirilor globale, 

Egoismul ne petrece, n-avem suflet n-avem șale.

Cocârjați de voia sorți, suntem robi unor păreri,

Că aceia cu putere, ne vor alina dureri.

Cei ajunși nu au durere, doar consumul de dispreț,

Omul trăiește și piere, mai devreme fără preț.