Care?

Care e durerea Lumii? Cei ajunși la senectute,

Fără șapte ani de-acasă, neudați de unda școlii,

Vor să facă și desfacă în eclipsă de virtute,

Cu enoriași pe seamă care prind puroiul bolii.

Nici o clipă de rușine, pentru cei ce vor veni,

N-au urmași nici remușcare, n-au progenituri de vogă,

Doar o nesimțire crasă pentru traiul zi de zi,

Diamantele rușinii stau lipite de-a lor togă.

Avem onștri-n pofticiune, care cresc monștri mai mici,

În destrăbălarea junglei cu instinctele primare,

Omenia n-are lege printre hoți și venetici,

Care-nalță rugăciune de sperjur și de trădare.