Eu am scris...

Eu am scris doar în spranță cu filonul de simțire,

Omul presupus cu minte și cultură în gândire,

Să se rușineze pașnic în adâncul lui pervers 

Față de morala firii, echilibru-n Univerrs.

Eu n-am pus în versuri ură nici bletseme nefirești,

Pentru leagănul de veracuri, Rai de etos românesc.

Am cinstit cu multă stimă oaspeții din bătătură,

Care au rămas pe-acilea ne-au dat sporul în cultură,

Dar nu pot ierta străinii ce-au venit cu chef de jaf,

Cu orezuri și migdale să ne facă țara praf.

Omenim de generații cei ce fi-vor printe noi.

Uni chiar căzuți în luptă, fiind ai Patriei eroi,

Ne cinstim evreii, sârbii, alte neamuri pur perene. 

Care ne-au cinstit cu cinste zbaterile din arene.

Dar nu suportăm sperjurul, nici trădarea de moment.

Nici străinilor din fire nici prostimii de moment.

Orice Națiune-n lume are trădătorii ei

Die-n Temple sau Palate, fie-n zarva dintre Zei, 

Dar o țără mititică nu poate ține la sân ,

Un copil, un șarpe cobră, tras de coafă de hapsân.