Ce ne așteaptă...

Ce ne așteaptă la câmpie, în munți ne curg în lacrimă izvoare, 

Când codrii noștri se prefac hîrtie, jjivinele se-împușcă la-ntâmplare.

Doar printre răpe paște miorița. în hălci de pășunat printre ravene,

Își sfătecă printre ciuluini blănița și pasc din ierburi fire neperene. 

Din munți se scurg doar râuri poluate și tot gunoiul varsă în câmpii,

Simțiri retarde, neevoluote, a lenei date noilor copii.

Nu Oltul duce pacoste-n ogoare, ci Dâmbovița izvorîtă-n scurt,

Pe malul ei se cloncăne oroare, pe malul ei se pune chf de furt.

De ce-ar trudi țăranul pe ogoare, când vin plocoane de la cei aleși, 

Să chefuiești în crîșmă e-o onoare, rușinea muncii-i carmă pentr leși.

De-aceea munții nu domină marea, ba se topesc prostiei de apoi.

Precum păstorii și-au pierdut chemarea și turmele se-nțiră după boi.