Furnica

Ce-i omul? O furnică în Universul mare și acceptând zicala, se naște o-ntrebare.

În vânzoleal-arhaică în prea-sfințitul roi, se înfrățesc furnicii cum ne mâncăm și noi?

Au trântori ce consumă, au canibali feroci, ce sug din munca celor ce opintesc prin roci?

Dac-ar avea suită ce stă lângă regină, ce hărpănește totul și roade în rugină,

Acea comunitate de harnice furnici, ar sucomba devreme și n-ar mai fi pe-aici.

Ele perpetuează de sute de milenii, cu toți doșmanii-alîturi, că nu au gustul lenii.

Când omul prin simțire va deveni furnică, să stăpânim Pământul nu va mai fi o frică

Și nu doar Tera nouă ci-ntregul Univers, dar cum să bagi în seamă sămânța unui vers?