Patria

Comuniștii, fiind atei, au făcut Patria sfântă și atâția dumnezei ne-o oferă astăzi frântă.

Nu-i simțire-n tinerețe, nu-i filon de nemurire, creier gol și fără crețe, nesimțirea nu-i iubire!

Ce e Patria? E mama, care te-a ținut la sân, dar pe vânturi, nu-ți dai seama, că ai devenit hapsân!

Nu-ți cunoști din spiță neamul, n-ai cinstire de strămoși, ai în fața ta doar geamul, transparenței spre veroși.

Nu citești, nu-ți pasă dacă, firea are legi umane, n-ai sămânța ceea dacă, de-a iubi pământ și mane,

De-a porni spre rodul gintei, de-ați da viața pentru bine, de-a simți valul sorgintei, de-a avea sânge în vine.

Nu te-ndeamnă decât drogul, simțului tău egoist,  și repeți doar monologul, eu mănânc, deci eu exist!

Pentru tine nu sunt neamuri, care să te înconjoare, pomul nu mai are ramuri, trandafiri nu dau în floare,

Totul este sterp și jalnic, în afară de consum, n-ai un steag deasupra, falnic, să te scoată din, acum.

Sunt cei șapte ani de-acasă, sau din Casa de copii, care fără fii ne lasă, n-avem morți și n-avem vii!

N-avem în prostia noastră, nici trecut, nici viitor, când copii sug colastră și-s lipsii de-al lor popor!