Diploma, bătu-o-ar vina!

       Ieșirea la iveală a mizeriilor din învățământul superior românesc a luat prin surprindere toată pătura socială a intelectualității. După cum se postează la televiziuni în fața camerei de luat vederi și cum se așează în vorbe și pagini, ai impresia că toată lumea e străină de procesul de învățământ din universitățile noastre. Nici usturoi n-au mâncat nici gura nu le miroase! Cei care au frecventat și absolvit facultăți în deceniul șapte, își pot aduce aminte cu mândrie de ce profesori aveau, de munca depusă pentru o notă de 8. Se făcea carte de la vlădică până la opincă, din clasa a I-a până la diploma de studii superioare. Codul eticii și echității socialiste, lansat de Ceușescu în 1974, a deschis o cutie a Pandorei, stimulând în toate sferele de activitate, nepotismul, relațiile și șpaga, despre care nu se băgase de seamă până atunci, a devenit pe mâna Nomenclaturii comuniste, politică de stat. Beizadele peste beizadele, luau cu asalt facultăți de faimă, de obicei neproductive, consumând cu ferocitate note de 10. Profesorii prea exigenți, cu verticalitate, erau fie îndepărtați fie timorați de comanda politică. Se cumpărau sau se impuneau examene. Fiecare facultate își avea propria grilă secretă de examen, la care aveau acces doar cei aleși. Putea să-ți crape capul de învățătură, rareori picai pe subiecte.Au fost promovați lectori, profesori, conferențiari și asistenți universitari fără experiență în viața social economică, într-un fel de castă interioară, care rulau cursurile anterioare, lucrări de licență deja existente, cărora dacă le luai caietul din mână, nu mai știau ce să zică.

        Pleoșteala intelectualității tinere și mature este efectul lipsei de exigență din întregul învățământ. Câți din ei pot ridica ochii din pământ și se pot mândri cu au făcut o facultate pe bune, fără să copie, să plagieeze, fără să-și cumpere diploma? Foarte puțini! Și atunci, de unde prestigiu pentru valoarea resurselor umane și pentru țară?

                                       Conducerea unei țări

     Ce nu înțelege țugulanul român, vulgul social este faptul că o țară se conduce de oameni competenți, bine informați, care percep pericolele externe sau interne ale exterminării economice și politice. În orice familie în care tatăl se chinuie să asigure un bun trai iar copiii fură, se droghează, nevasta dă bani la alții,deyastrul este iminent.

     La ora actuală, România are un președinte bine intenționat, bine informat, cu glagorie și responsabilitate. La ce asistăm? La un circ mai mult mediatic decât executiv a unor copii neduși la biserică încălecați de mafioți și interesele lor. Se dau mari, dar pe lângă faptul că n-au nimic în cap nu sunt agreați nici de serviciile de Siguranță Națională. Cum poți să dai pe mâna acestor țâști-bâști informații de importanță vitală pentru țarră, cănd diagnosticul politic pentru trupul Națiunii Române, dat de medici și din exterior și din imterior este de boală cronică indusă de viruși aproape imposibil de combătut. Mafie politică, egoism de gașcă, ipocrizie și minciună, nesimțire pe diplome cumpărate, încrengături interlope la toate nivelurile, și un corp electoral de cea mai joasă speță, cancerigen din sărăcie și analfabetism, libidinoși care pentru unpahar de țuică nenorocesc destinul Țării.

     Când centrii vitali ai națiunii încearcă o resuscitare, apare o vânzoleală de nedescris și extraordinar de recrudescentă a paraziților și virușilor interni de toate soiurile pentru anemierea până la moarte a organelor funcționare pentru ca viermii să jubileye pe trupul mort al țării.

     Țara mai are unele părți sănătoase dar acestea se autoconservă pentru transplant.

                                  Cloaca justițiară

           Asistăm cu stupoare la o bălăcăreală fără precedent în sistemul judiciar. O rușine a națiunii! Ce stat poate funcționa ca lumea, când sistemul imunitar este măcinat de viruși și microbi, el însăși?

            Dictatura comunistă a construit mult și temeinic în materia moartă, dar a erodat, în ultimul deceniu, cu prostie și indolență, elementul uman. S-a semănat o cultură perenă de buruieni umane care s-a perpetuat și în perioada postcomunistă, până în ziua de azi. în toate sistemele social-economice, cutuma P.C.R. (pile cunoștințe, relații), a bulversat și contrafăcut valoarea umană. Oportunismul, lichelismul, corupția pe bani, au promovat peste tot, incompetența, indolența și liberul arbitru al celor cocoțați nemeritat pe funcții de decizie.

        Promovarea pe bază de diplomă și nu pe expertiză profesională a creat încă de pe vremea lui Ceușescu o întreagă industrie de fabricat și dat diplome. Intelectualitatea României este astăzi o nulitate democratică, adică cei mai mulți, habar n-au pe ce lume trăiesc. Dar se pricep la șperț. Un strungar, tractorist sau liber profesionist, care și/-a pus ambiția și a absolvit Ștefan Gkeoghiu sau o facultate la fără frcvență, ar fi trebuit să stea în banca lui, în superficialitatea lui și să se ocupe de ceea ce se pricepe.  Datul din gură și cel din coate nu îl fac capabil.

         S-a ajuns și în justiție ca diplome la fără frecvență sau de la facultăți particulare să permită accederea la funcții decizionale, cu ajutorul părinților, neamurilor, relațiilor și banilor a unor nulități cu școala vieții dar fără carte. Cum alfel s-ar fi putut ca să se ajungă la o asemenea recrudescență a devalizării și distrugere a Avuției Naționale, a îmbogățirii necontrolate a tot felul de jigodii, în disprețul legii, a proliferării clanurilor interlope.

        Marea masă a impostorilor și afaceriștilor din justiție și-au dat mâna, făcând hora în jurul unei sindicaliste, care cu toate studiile făcute nu a reușit să poată vorbi în limba română , în  solidaritate de clan, pentru a răspunde unor comenzi politice și mafiote, de la greii fostei securitâți, magnații națiunii.

        

                                         Utopica Macovica

   Doamna Macovei vrea să facă din P.D.L. un partid al oamenilor cumsecade. Un asfel de om este un bun meseriaş în domeniul său, munceşte cu simţde răspundere şi nu cere mai mult decât merită. Ce ne facem cu slăbiciunile omeneşti, care în lipsa unei educaţii ferme, lasă întotdeauna loc de pofte şi libidou de înnavuţire. "Viaţa subţire cu cheltuială se ţine!" Dacă ne-am juca cu procentele, la noi şi nu numai şi în ţări catalogate ca democratice şi prospere, am constata că natura umană e mai degrabă buruienoasă decât productivă. Dacă din 10 indivizi, unul ştie carte, din cinzeci de indivizi unul citeşte, din o sută de indivizi, unul nu fură şi nu înşeală şi dacă 15% din indivizi se apropie de comportamentul animal, cu ce cvorum vrei să faci un partid de oameni adevăraţi? Dar cine te votează? cu ce bani îţi faci campania electorală, cu ce bani dai pomeni electorale şi mânjeşti birourile şi secţiile electorale, când votul este la îndemâna vulgului?

   Cât la sută din dregătorii P.D.L. au trăit cinstit şi s-au îmbogăţit pe bune? Câţi au băgat mâna până la umăr în avuţia naţonală pentru funcţii şi putere? Câţi sunt democraţi autentici  şi căţi sunt traseişti care u venit pe val cu toată liota de interlopi şi ţigani, când au simţit că vâtul bate dinspre Băsescu cu o portanţă promiţătoare. Că au trădat din nou, cum au simţit furtuna, e altă poveste. Toată clasa politică şi sevitorii ei este plină până peste răscoale de oportunişti, profitori şi liberschimbişti fără statut social autentic.

   Ce mase va lămuri D-na Macovei să voteze o stare politică bazată pe meritocraţie, când ultimul analfacet sau handicapat se crede mai deştept decât un academician iar ponta votului creşte în boscheţii din faţa cârciumii?

   Impuneţi o lege electorală pe bază de cens, scoateţi la vot, ca în Grecia Antică, cetăţenii şi nu scalavii şi veţi aveea o democraţie în adevăratul sens al progresului social. Când oare politicienii, primarii şi funcţionarii se vor mulţumi cu veniturile din sudoarea propriei frunţi?

                                 Chimilituri politice

      Nu e zi fără hai-hui pentru prostul satului! G.Becali

      Fudulia şi prostia latrineşte temelia! C. Antonescu

      Poale lungi şi minte scurtă, cei sjunşi nu te ascultă! M.Maconei

      Ringul modei te ridică, nu noroiul din potică! E Udrea.

      Cu un  meşter oţ de seamă, ucenicul soarbe zeamă! V.Ponta

      Sas gras cu păduchele pe nas, ce ai fost şi ce-ai rămas? C.Iohanis

      Greu de numărat pe deşte, când ai mâna ca un cleşte! L.Dragnea

      Cu prea multe cumetrii, te trezeşti fără copii! V.Blaga

      Cu trădări fără blazon, nu prea vi a fracmason! D.Voivulescu

       Râsul-plânsul, bancuri proaste, ţi-au adus prostimea oaste! D.Diaconescu.

       Ai fost premier pe plus şi speli puntea ca un mus! Tăriceanu

       Cu atâţia morţi daţi uţa, nu mai moare bunicuţa! Ilici Iliescu

       Cioflingar plin de hatâr, armăsarul e catâr! R.Mazărefost

       Ai  fost tare pe vapoare, echipajul îţi cam moare! T.Băsescu

               V.U.

      

                               Partide, găşti, impostori şi profitori.

     Prezentul titlu exprimă mizeria politică românească. Partidele reprezintă adunături umane fără reguli şi principii, fără crez sau ideal, turme de prostime care se iau şi se ţin după oportuniştii momentului care din când în când se uită înapoi, aruncând cu bâta pentru a li se şti de frică. Cum aşchia nu sare departe de trunchi, democraţia schizofrenică românească a emanat partiduleţe, desprinse toate din P.C.R., indiferent de denumire. Acctiviştii de ieri au devenit politrucii de azi, cu aceleaşi caractere slugarnice sau profitoare. P.C.R. în documentele ideplogice şi programatice avea doctrină, ideologie, idealuri şi un cod etic aproape religios. Pe hîrtie, pentru că oamenii sunt oameni, în covârşitoare majoritate interesaţi de propriul statut social şi de propriile lor buzunare. Pe aceste muşuroaie de superficialitate, surdo-muţenie s-a clădit muntele dictaturii ceauşiste, care a împietrit, la baza lui valorile umane autentice. 

       Actualele partide, aşazis politice, au moştenit doar năravurile reprobabile ale P.C.R. Dacă P.C.R.s-a clădit, bineînţeles cu prezenţă sovietică, pe baza centralismului democratic, principu ce determina clădirea partidului de jos în sus şi punerea în practică a hotărârilor de sus în jos. În utimii 20 de ani ai dictaturii ceauşiste, totul pleca de la vârf cu complicitatea linguşitorilor, oportuniştilor şi pupincuriştilor. Toate partidele de după 1990 au plecat pe această cale, cu căruţaşi, şefi de partid, ducănd în căruţă pleava socială. Iliescu, Vadim Tudor, Constantinescu, Băsescu, Diaconescu, Tăriceanu, ponta şi Antonescu, l-am exclus pe Bombonel fiind în puşcărie, cu toţii şi-au făcut partide de gaşcă, sprijinite de mafioşi şi interlopi, cu putere economică, pe principiul "ciocu mic". La nivel local sau judeţean o liotă de profitori fug din dreapta în stânga funcţie de cât creşte în sondaje unul sau altul din liderii partidelor, chiar dacă aceştia, la o gîndire riguroasă, nu reprezintă nimic pentru prezentul şi viitorul naţiunii ci doar orgolii goale şi sete de înavuţire, în percepţia lor, putere.

        Adunăturile din aceste zile ale celor două partide de dreptaci în stângăcie, dau  pe dinafară de ipocrizie, oportunism şi dispreţ faţă de democraţia autentică.

      

                           Politichia şi tinichigeria.

       Aţi văzut vre-odată un câine sau o mâţă cu tinichele de coadă. Aleargă până se epuizează, după care îşi dă seama că dacă se opreşte sau merge încet, hărmălaia încetează. Trecutul şi viitorul oricărui politician se bazează pe estomparea zurgălăilor dogiţi ai tinichelelor pe care le-a agăţat sau i s-au agăţat de coadă. Clasa politică românească este o castă deosebită, specială, fără rădăcini istorice, descendenţa postdecembristă a politrucilor lui Ceauşescu. Aceştia, în lipsă de pregătire profesională, de succes în meserie, făceau ceea ce puteau, adică gargară bazată pe sloganurile comuniste.

     Golul legislativ şi de moralitate sau bun simţ, după împuşcarea lui Ceauşescu, alimentat de preocuparea grupării Iliescu de cocoţare la putere, a permis celor cu bani la saltea şi celor inventivi în eludarea legii, care oricum era aplicată palid de procurorii şi judecătorii timoraţi de trecutul comunist, celor cu tupeu sau nesimţire, să se îmbogăţească. era primul pas pe trambulina politică. Cu bani negri sau murdari, fiecare a dat din coate pentru a-şi conserva averea sau puterea. Ce altruism sau respect pentru semeni, ce milă sau recunoştiinţă, aştepţi de la asemenea indivizi? Învăţaţi să adune bani, devin atât de zgârciţi ţi avari încât trec în clasa de jos a neoamenilor. Ce gesturi filantropice a făcut Adrian Năstase, care mai avea puţin şi îşi însuşea toată România? Piosul Becali a dat bani la biserici pentru iertarea păcatelor dat a construit şi case pentru sinistraţi cărora le cere acum chirii exorbitante. Bogătaşul la bani trage!

      Ca să ajungă primar şi politician Claus Iohanis, ca şi Valeriu Stoica, a acumulat avere pe baza vânzării de copii. Doar nu era să vândă pietrele din pavajele Sibiului. Judeţul Sibiu este în moarte clinică. În Sibiu, Mediaş, municipii de mare putere industrială, Copşa Mică, se moare de foame. Majoritatea tineretului muncitor, al maturilor bine calificaţi sunt în Italia sau Spania.

     vreşi un prim ministru performant, alegeţi sasul! Un sas mânjit cu toate vopselele nimicniciei româneşti!

                              Claudis Iohanis.

     Când eram copil, într-un sat româno-săsesc, aveam o replică la jignirile lor şi le spuneam "sas gras cu păduchele pe nas"! Iohanis, este semisas, un patriot român, cu personalitate politică, cu carismă şi discurs echilibrat şi de bun simţ. Ce mă deranjează este atitudinea unor comentatori de presă, analişti politici şi invitaţii la emisiuni de ştiri, absolut analfabeţi şi cu cultură politică şi mai ales istorică subliminală. Îmi închipui că toţi bălăresc pe bani, dar oare merită? Mi se pare de bun augur intrarea unui etnic german într-un partid politic românesc. E un semnal subtil dat ungurilor şi celorlalte naţionalităţi conlocuitoare, de a se posta, ca cetăţeni români, în spectrul politic constituţional, cu partide politice bine determinate ca doctrină şi program, fără discriminare etnică.

     Problema este, ce l-a mânat pe Iohanis să intre intempestiv în Partidul Liberal? Nominalizarea lui de către U.S.L. la funcţia de prim ministru, acum doi ani, degajă nedumeriri de ordin francmasonic sau de intervenţii oculte ale unor forţe sau servicii secrete stăine. Eu cred că forţarea liniei filogermane de către P.N.L. ascunde sau maschează orientarea filo-rusă. Nimeni nu şi-a pus problema cine a plătit marea trădare naţională din aprilie-iunie 2012? Punând în discuţie filiaţia slavă a rămăşiţelor K.G.B. personificate prin Ion Iliescu, Măgureanu, Marga, Voiculescu şi alţi multe sute neieşiţi la vedere, e bine să ne punem întrebări năucitoare.

     Sper că cei care ştiu şi se pricep la Siguranţa Naşională sî-şi facă meseria, din conştiinţă patriotică şi nu din profit personal, oricum efemer şi să stăm în picioare.

                                Pensii militare 2.economice.

      În iarna 2010, guvernul Boc, sub presiunea opiniei publice asupra pensiilor nesimţite, a hotărât să acţioneze. A dat chix cu pensiile de zeci de mii de roni cu magistraţii, care şi-au protejat nesimţitecu nesimţire veniturile la senectute. Cu ce bani să-şi ţină la înălţime beizadelele? Pentru că, prin inginerii financiare, pe sub lege şi unele cadre militare au beneficiat de pensii nesimţite, este vorba de generali şi cadre cu grad superior din armată şi M.I. care au servit loviturii de stat a lui Iliescu şi care au beneficiat de hotărâri de guvern a guvernului Tîriceanu, de stabilirea pensiei pe baza veniturilor pe ultima lună, umflate cu tot felul de sporuri. s-a ajuns în situaţia ca un general ieşit la pensie înainte de 1995 să aibă o pensie de sub 1500 roni, iar coloneii ieşiţi la pensie ulterior să acceadă la pensii de 5-7000 de roni, nemaivorbind de generalii umflaţi în grad, nemeritat de Iliescu, Constantinescu şi Băsescu.

        Problema a fost trasată ministrului Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, care cu concursul unei generălese absolut mediocră, a manipulat situaţia cadrelor militare în rezervă şi retragere, după ureche şi bunul plac. Sistemul militar pe vremea lui Ceauşescu şi după, câţiva ani, era extraordinar de riguros. Pentru a calcula pensiile sau a le recalcula, erau la dispoziţie dosarele şi fişele de cadre ale cadrelor militare, din care se puteau extrage pertinente dovezi privind vechimea în muncă şi condiţiile de grupă de muncă.

       Principiul contribuitivităţii evocat de Emil Boc, era o aiureală. Pentru că militarii au fost impozitaţi la venit până când Ceuşescu a scos impozitul pe salarii în toate sectoarele. Nu mai avem în vedere contribuţia armatei la creerea de Avuşie Naşională, Sistemul de Irigaţii, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Transfăgărăşanul, recoltarea câmpului şi extragerea cărbunelui.

       Recalcularea Oprea, a adus în ptrimă fază reducerea cu 50% a pensiilor anterioare anului 2000 şi o majorare a pensiilor următorilor. După scandalul iscat, s-a trecut, discreţionar la mărirea tuturor pensiilor, creînd o pagubă în bugetul de stat de aproximativ 340.000 roni pe lună, cu menţinerea inegalităţilor şi discriminărilor între pensii.

                      Pensii militare.
    Cât ai fi de calm şi distant faţă de viaţa politică, nu poţi să nu te stresezi, ca fost ofiţer de carieră, faţă de inepţiile propagate prin televiziuni de comentatori semianalfabeţi care nu au habar cu ce se mănâncă armata şi chiar de miniştri, inclusiv ai Apărării Naţionale.

    În socialism şi până în anul 1999, pensiile militare se stabileau pe baza Statutului Cadrelor Militare, pe criterii de stricte privind retribuţia de funcţie, solda de grad şi sporul de vechime determinat de condiţii speciale de muncă. Cadrul militar era pus în situaţia de a alege o perioadă de 5 ani, din ultimii 10 ani de muncă, cea mai convenabilă.

     Până în anul 1974, cadrele militare cotizau la Pensia suplimentară cu 2%, apoi cu 7%, asfel încât nu exista posibilitatea ca un subofiţer cu o retribuţie de 2-4 ori mai mică decât a unui ofiţer, având în vedere scara ierarhică să dobîndească o pensie mai mare decât a unui colonel.

     Degringolada sistemului de pensii  militare a început în timpul guverrnării Tăriceanu. Pe timpul guvernării Năstase s-a propus, de bun simţ, ca pensia să se calculeze pe grade, cu corecturile de funcţie şi vechime, astfel încât, orice mârire de soldă de grad în activitate să se repercuteze la gradul pensionarului militar. Proiectul nu a intrat în legalitate şi pe timpul guvernării Tăriceanu, acoliţii partidului care susţinea guvernarea, P.S.D., generalii care au fost gratulaţi de Iliescu şi Militaru, după crimele de după 22 decembrie 1989, au inventat fel şi fel de sporuri, inclusiv cel de căscat în birou, care să contribuie la sporirea pensiei. Acest lucru, pentru că pensia militară se stabilea pe baza retribuţiei din ultima lună. Asfel s-a ajuns la pensii de peste 5-6000 de roni, în timp ce generali din vechea generaţie, cosmonautul Prunariu, aviatori, marinari de marcă şi ofiţeri de înaltă ţinută să rămână cu pensii de sub 1500 de roni.

     S-a mai reiterat ideea că gradul militar nu contează şi domnul Oprea, ruşinea Armatei Române, a căzut de acord cu Boc şi Băsescu. Doctorul nu-şi pierde titlul nici dacă plagiază, dar colonelul, care a ajuns la acest grad prin absolvirea Academiei Militare şi examen de colonel, rămâne un pensionar civil, oarecare.

                                  Tinereţea nu scuză inconştienţa.

    După divagaţia preşedintelui privind promovarea în vârful politicii a tinerilor de 40 de ani, mânjii şi-au găsit zburdălnicia ţi au început să vorbească fără cap. În ansamblu, exceptând excepţiile destul de puternice în profesionalism şi cultură, generaţia de 40 de ani este generaţia "ceauşeilor", cei care au absolvit licee cu comentarii şi nu cu cărţi citite, cei care intrau pe pile în facultate, c ei cu diplome şi doctorate trucate.

   Un asemenea viitor politician face propuneri, pentru a se afla în treabă, din opoziţie, propuneri care nu pot decât să dea migrenă celor cu sinapse şi nu cu paie în creier. vrea ca electoratul să fie copilărit până la 16 ani. Deci , pe lîngă babele şi moşii anaşfabeţi şi manevrabili cu o pungă de făină, pe lângă boscchetarii şi mizerabili vieţii sociale să mai apară o nouă pătură de manevră electorală. Individul propune ca şi adolescenţii de 16 şi 17 ani să voteze. de ce nu şi cşasa zero? Dacă în întregul Mapamond s-a stabilit, pe baze ştiinţifice, că maturitatea tinerilor se instalează după 18 ani, în unele ţări, după 20 de ani, la noi acest fenomen este mai precoce?

   Să vedem care sunt prerogativele acestei precocităţi! E vârsta la care, tinerii primesc, legal dreptul la muncă, dar au muncit până acum ca să acumuleze responsabilitate în propriul lor statut social? După rezultatele la testările naţionale şi bacalaureat, devine cert faprul că mase mari de adolescenţi sunt dedate mai mult la lene, la consumul de droguri şi etnobotanice, la infracţiuni şi destrăbălare decât la învăţătură, muncă şi creaţie.

    E firesc să pui pe umerii acestei generaţii responsabilităţi electorale, recte politice?

                                         Exploatarea omului de către om.

       Exploatarea omului a apărut încă din comuna primitivă, s-a accentuat în orânduirea sclavagistă şi a ajuns aproape de crimă în feudalism. Capitalismul a reglementat oarecum relaţiile de muncă între exploatator şi exploatat, prin mişcările muncitoreşti, astfel încât treptat muncitorul a ajuns la un venit decent.

      Un om este exploatat, dacă altcineva profită de însuşirea a peste 80% din valoarea produsului său. Vorbim de o medie de rapt nejustificat, pentru că sunt situaţii în care plusvaloarea poate fi şi de sute de ori mai mare decât retribuirea producătorului. Spre exemplu, un sculptor în cristal, care realizează 3-4 vaze pe zi,în valoare de 500 de euro, primeşte lunar un salariu de 1000 de euro adică 33 de euro pe zi. Aici intervin relaţiile de producţie,cu ciclurile de producţie de la aprovizionare şi până la produsul finit. Actualul sistem de producţie capitalist a ajuns la un echilibru aproape matur între muncă şi răsplată, vorbind de marile intrreprinderi şi intreprinderile ancorate legal la economiile naţionale în care funcţionează.

       O cu altă situaţie apare la exploatarea omului până la sânge în lumea interlopă, suburbană şi subrurală toate inexistente în socialism dar într-o explozie inimaginabilă în capitalismul de cumetrie, un fel de sistem social ambiguu, de nedefinit, scăpat de sub controlul bunului simţ şi rigorile religiei şi legii. La acest haos s-au înhămat, în lipsă de găndire politică şi administrativă, toate scursurile, cu sau fără diplome, analfabeţi şi titraţi, sub neglijenţa somnului raţiunii şi laşităţii naţiunii. Un exemplu: înfrăşirea în afaceri imobiliare exorbitante, dintre bişniţarul şi omul de mingi Gigi Becali şi generalii Armatei Române, miniştrii şi şefi de Stat Major General.

       În afara exploatării primitive prin munca la negru inclusiv a copiilor, avem exploatarea prostituatelor, exploatarea micilor intreprinzători prin taxa de protecţie, exploatarea ţăranilor de către aşazişii fermieri avem şi exploatarea consumatorilor de droguri şi etnobotanice, în majoritate adolescenţi şi tineri.

       Quo vadis Domine?

                                 Controverse politicee la aceeaşi ţâţă.

       Lipsa de cultură şi logică politică, face din ţugulanul român, din ce în ce mai necitit şi din ce în ce mai dezinteresat de propria lui viaţă o mămăligă democratică. Nici cei ce ştiu, nici cei care se fac că ştiu şi nici cei care habar n-au de politică, o stare psihico-socială care ar trebuie să creieze o emulaţie în fiecare cetăţean,nu se bazează pe memoria recentă. Preocupaţi de înavuţire, de certurile cu fraţii şi părinţii pentru moşteniri, de ce vinde şi ce cumpără fiecare, de obidă, invidie şi ură pentru cei parveniţi, prostimea crede că tot ce zboară se mănâncă, adormită iremediabil în somnul raţiunii şi vissul cerşetorului.

        Cine a analizat, cu piciorele în ligheanul cu apă rece, creşterea de la provenienţă şi până la decadenţă a actualilor capitalişti, avortoni Ceauşisti de după revoluţie. Primii oameni politici au fost ridicaţi de Ilieescu din trapul pe cadavrele de după 22decembrie 1989. Pegaşii criminali au prins aripi şi au început să-şi facă de cap pentru agonisirea de averi. Odată noua putere impusă, a înceeput un proces de alipire la pomana capitalismului de cumetrie, a opotuniştilor momentului, pentru care leegea era o oblojeală la un picior de lemn, bineînţeles a oportuniştilor noştri, nu alţii. Ciurucurile nomenclaturii comuniste, au pus mâna pe fabrici, uzine, case, pământ, pîduri piatră şi nisip, devenind patroni. Apoi au început să vândă industria la fier vechi, bogăţiile naturale şi fetele şi copiii, pentru lipsă de lichidităţi. S-au vîndut fotbalişti şi sportivi la Piaţa de sclavi!

       Cine se pricepe la noţiunea de proprietate privată, care nu este decât un furt şi la declinarea averii spre putere îşi poate da seama că fuşteii scării politice ttrebuie să fie de aur. Fără avere nu ai ce căuta în politică chiar dacă îţi crapă capul de deştept. 

       Apropo de controversele între Băsescu şi Blaga, în afara faprului că P.D.L. a ajuns la putere, deviind înspre el majoritatea lumii interlope, în dezavantajul P.S.D., e bine să vedem cu ce zestre au intrat în politică cei doi. Băsescu a pornit din 1990 cu bani mulţi din bişniţa marinărească. Blaga a profitat doar de noroc, primind pentru nu se ţtie ce merite şefia Vămilor. În acei ani, la o singură vamă se făceau bani negrii în valoare de 100.000 de dolari pe zi. Şeful aproba angajările şi evalua fraudele invalide în folosul său.

                                      Temelia scufundă România.

     Pentru ridicarea oricărei construcţii ai nevoie de o temelie temeinică. Temelie care să susţină greutatea construcţiei şi să asigure rămânerea ei în picioare la trepidaţii interioare şi exterioare sau înconjurătoare. O construcţie cu temelie şubredă n-are cum să reziste în timp. Să vedem cum construim România.

       La temelia ţării nu avem armătură de oţeel, nu avem academicieni, ingineri, jurişti, economişti, medici, profesori şi mai ales elevi şi studenţi de factură tare. Nu mai avem piatră pentru temelie, muncitori de înaltă calificare, harnici şi cinstiţi, performanţi şi mai ales nu mai avem liantul, cimentul care trebuie să întărească temelia. E vorba de ideologii politice, care să coaguleze eforturile întregului popor spre progres economico-social, cu ruşine, bun simţ şi credinşă în Dumnezeu.

        Temelia României este la ora actuală o cloacă, o mocirlă în care înoată o clasă politică, mafioţi şi interlopi, în horă cu Poliţia şi Justiţia, fără să see păteze, o şcoală submediocră care scoate pe bandă rulantă analfabeţi, un sistem de sănătate care omoară blând şi lent, cîteodată brusc, prin mal-praxis pacienţi de toate vârstele. Peste tot conducători cu tărâţe în cap dar cu diplome în mână, cu doctorate ţi masterate inventate. Într.o asemenea mlaştină cum să construieţti o ţară europeană? dar cine are interes?

       Uniunea Europeeană, bate în retragere, Rusia devine din ce în ce mai activă pe baza unui schelet K.G.B. care nu a părăsit niciodată pulpana lui Iliescu şi care cu încurajările de rigoare sar la gâtul actualelor structuri de sigurnţă naţională. Totul cu complicitatea occidentului americano-european. sau cu îngăduinţa lor.

       Sper să nu am dreptate, cum am avut în toate tabletele de până acum, dar demisia Papei, ascunde în anul şarpelui veninos, ceva sumbru pentru România. Cred că masonii lumii, o dată cu intrarea ultimei ţări catolice în Uniunea Europeană, să despartă din nou lumea catolică de cea ortodoxă. Vizate, România şi Bulgaria pentru care se face în occident un loby ostil, fructificând orice abatere socio-economică a acestora. Pe când ei fac crime. Problema e a Greciei, care oricum nu a fost niciodată a nimănui, graţie poziţiei strategice.

a

                                   Din vina cui?

     Maria a rămas grea. S-a rotunjit la faţă şi a devenit mai atractivă. Iubitul ei o vede şi plin dee admirşie îi zice: -"Mario eşti divină!" Aceasta îi răspunde:  -"Di hină suntem amândoi, Ioane"

    Dacă într-o familie, al cărei cap, tată, este scelerat, copiii mor de foame şi mizerie, posibilităţile de schimbare sunt nule, doar prin fugă de acasă puradeii pot scăpa de chin, într-o societate umană democratică lucrurile ar trebui să stea altfel. Aici capul familiei poate fi schimbat. Într-o democraşie autentică, în care puradeii, adică prostimea nu se împacă cu cerşitul şi mila dezonorantă.

     Partidele politice, emanate din rămăşiţele oportuniste ale Partidului Comunist, în toate domeniile de activitate social-economică, chiar dacă şi-au luat denumiri istorice, au propulsat la conducerea ţării guverne de netoţi sau hoţi care au devalizat criminal Avuţia Naţională. De fapt aceste partide, indiferent de denumire sau doctrina declarată sunt găşti de profitori cu dispersie criminală în toate partidele. Fac parte din aceeaşi caracatiţă care suge sângele poporului. Îi vezi că se ceartă la televizor, dau vina unii pe alţii, după care se întâlnesc, în particular la restauraante, nunţi şi botezuri, în paradisuri turistice şi râd de noi. Toate guvernările au menţinut în funcţii administrative aceiaşi interlopi şi mafioţi pentru profitul comun. toate partidele au proliferat organisme sociale aducătoare de bani pentru partid. Ţărăniştii cu toată opoziţia P.S.D.R.-ului a înfiinţat Casa Naşională de Asigurări de Sănătate. Veniţi la putere, social-democraşii au perceput imediat beneficiile pentru ei şi au luat-o la muls.

     La ultimele alegeri, toate partidele şi-au dat mâna, în interes personal sau de gaşcă, pentru a duce în Parlament, chiar cu preţul numărului de parlamentari aceiaşi mafioţi politici interpartinici, aceiaşi puşcăriaşi şi puşcăriabili care au făcut averi pe prostia românilor.

      La aşa popor de iobagi cu căciula în mână, aşa capi de familie! Unde sunt cei care citesc şi gîndesc? Struţi cu capul în nisip, pe care îi mângâie plăcut soarele pe cur.

                                        Şefia nenoroceşte România!

     Dacă doi români sapă o groapă, unul trebuie să fie şef. Într-un atelier este un şef şi cel puţin doi şefi adjuncţi. Nu există societate de stat să nu aibă cel puţin trei directori pe lângă cel mare. În administraţia  publică şi în ministere te împiedici la tot pasul de şefi. Lucrătorii sunt peste tot în minoritate. Cum şefu-i şef şi-n pielea goală, în antiteză, dacă şeful e cu ştaif, adică, bine îmbrăcat, este inadmisibil ca acesta să muncească, pentru  a nu se murdări. Deci şeful aspectează şi avizează producerea bunurilor, iar dacă acestea sunt rebuturi, nu răspunde. El caută doar vinovaţi.

      Meteahna şefiei fără pricepere şi fără răspundera devenit boală politică ne urmăreşte camm din ultimii ani ai dictaturii Ceauşiste, când cei  care au construit cu minte şi sudoare obiectivele Societăţii Socialiste s-au trezit călăriţi mereu de nulităţile comuniste cu "Ştefan Gheorghiu" sau din nomenclatura cumetriei comuniste. Tractorişti şi ospătari au ajuns directori de intreprinderi de specific deosebit. Şefii nu trebuiau să gîndească sau să creeze. doar să semneze şi să supravegheze punerea în practică a politicii P.C.R. Lehamitea specialiştilor care se vedeau mereu daţi la fund, a început să surpe mitul Societăţii Socialiste Multirateral-Dezvoltate. A căzut Ceuşescu iar boala şefiei pe seama eludării legilor şi bunului simţ a devenit o afcere politică.

     Se fac alegeri, se aleg deputaţi şi senatori se numesc miniştrii pe post de şefi, care la rândul lor numesc alţi şefi şi te întrebi cine mai gândeşte şi mai munceşte în aceeastă ţară. Primul ministru trebuie să fie cel mai harnic şi muncitor din ţară! Ne întrebăm când citeşte, cînd gâmdeşte, când produce strategii sau tactici de funcţionare a statului dacă de dimineaţa până seara e la televiziuni sau pe cărări interne şi externe. Napoleon dormea cinci ore pe noapte, studia,campanii asculta sfaturi, conducea campanii militare şi se îngrijea de economia Franţei. Ponta nu ştie, nu citeşte, îşi dă cu părerea, după ureche, sfătuitorii lui sunt de tot râsul şi vrem să construim viitorul copiilor noştri, cu şefi,  peste şefi care nici usturoi nu mănâncă nici gura nu le miroase. Oricum viaţa merge înainte şi prostimea va deveni mai multă prostime, până ne adună grebla lui Dumnezeu, frunze veştede.

                                       Statul

    Statul de drept, statul în picioare, statul chircit, statul în fund, statul pe vine, avem tot felul de feluri de stat, total aiurea faţă de alte părţi ale lumii. Se pedalează mai nou pe virtuţile statului de drept cu aşazisa separare a puterilor, dintre care cea mai tăvălită, de balcanismul politichiei balcanice, fanariote, dar şi de propria sa prestanţă este puterea judecătorească. Un mare jurnalist aducea, la tot ceea ce ni se întâmplă, ce ni s-a întâmplat şi ni se va întâmpla, un argument deosebit de pertinent, "noi românii le-am făcut pe toate". nu mai intrăm în istorie dar să ne uităm la zilele noastre. Cinee a votat puşcăriaşi şi puşcăriabili, oameni de nimic şi mafioţi în parlament? Noi românii. Cine a răsturnat ţara cu fundul în sus, începând cu primăvara anului trecut? Noi românii din parlamentul şpăgii. Cine ţine justiţia în furci, ba nu e preşedinte, ba nu e vicepreşedinte, ba pe terituriu nu mai sunt agreaţi judecătorii Înaltei Curţi de Justişie? Ei românii din justiţie care s-au desprins de popor şi au alte socoteli de dat, în familiile lor, în cumetriile lor, în bogăţiile lor şi în încrengăturile cu politicul şi interlopul.

   Toate sistemele bazate pe legi obiective, fizice, chimice, biologice şi chiar sociale au unităţi de măsură în care se respectă o scală. Numai în justiţia română nu există o deontologie a măsurii pedepselor. Româneşte.

    Încă înainte de aderarea la Uniunea Europeană ni s-a impus privatizarea, ca măsură indispensabilă trcerii la capitalism. Capitalism de cumetrie cu arabii, turcii, ciuciunghezii ( coreeni, chinezi, filipinezi) şi nemijlocit cu ţiganii noştri. totul dat degeaba, de omenoşii români. După aderare, U.E., F.M.I., Banca Mondială, neau orientat spre privatizări mai consistente, a resurselor naturale, a energiei, a infrastructurii şi a banilor, în folosul unor terţi occidentali, pentru că "noi suntem români". Ai noţtri ca brazii cu mucii pe piept!

   Ce ar mai fi de privatizat? Cred că ar trebui privatizată justiţia. Să vină manageri străini în Î.C.C.J., C.S.M., D.N.A. şi să scoată mai mulţi bani pe procese şi condamnări decât jigăriţii noştri magistraţi de sorginte română.

  

  

                                   Justiţia este oarbă!

     Sitagmă mondială a rolului jutiţiei în societate, această zicală vehiculată de sute de ani are conotaţii diferite de la ţară la ţară, de la sistem politic la sistem politic, de la o ţară mafiotă sau semimafiotă. De fapt justiţia este legată la ochi, iar sub eşarfa de mătase, poţi întâlni miopie, strabism, daltonism sau strabism.Doar auzul este ascuţit la justiţie. aceasta aude cel mai mic clinchet de monedă căzută pe podea, ţiuitul scurt al argintului, vibraţia prelungă a aurului şi mai puţin sunetul înnăbuşit al tinichelei.

     Felurite tipuri de justişie s-au bălăcit în epoci confuze, creind diverse tipuri de dreptate în care omul de rând s-a trezit, vinovat sau nevinovat, ars, tranşat, spânzurat sau împuşcat. Inchiziţia a ars vrăjitoare şi oameni deschişi cunoaşterii care nu acceptau dogmele bisericii catolice. America s-a procopsit cu o justiţie adevărată după două sute de ani de democraţie deşănţată, după Legea lui Lynch, promovând cele zece amengamente, care ăn perioada prohibiţiei a creat gangsteri şi după al II-lea război mondial Mafia. Despre Italia să nu mai vorbim.

    La adăpost de forţele mafioto-politice şi interlope, pe vremea dictaturii comuniste, noi nu prea am perceput pericolul unei justiţii corupte. E adevărat că am suportat cu consecinţe deosebit de grave o justiţie de partid, criminală în impunerea noii puteri populare, în anihilarea etosului intelectual şi de bună cuvinţă al elitei perpetue, aceasta fiind înlocuită cu alt fel de elită semidoctă.

     După lovituara de stat neocomunistă din 1989, viscerele răului au ieşit din praporul restrictiv şi pe caii-măgari ai libertăţii, am înseput să ne facem de cap. Justiţia timorată de verdictele anterioare, sub presiunea partidului comunist, a început nu numai să nu vadă dar să nici nu audă şoaptele drptăţii. Procurorii militari n-au văzut şi n-au auzit de crimele postdecembriste ale grupării Iliescu-Militaru ăn complicitate cu capii armatei, procurorii civili au rămas surdo-muţi şi orbi la distrugerile şi jafurile din Economia Naţională, la distrugerea sistemului de irigaţii şi vinderea la fier vechi a fabricilor, iar judecătorii au tras spuza pe turta lor, în ideea unei îmbogăţiri uşoare şi Dumnezeu cu mila.

      Oare justişia nu are nimic de decontat din preţul spolierii, sărăcirii şi prostirii acestui popor? 

                                     Terorismul autohton.

     Ne place să ne dăm mari, folosind cuvinte al căror înţeles intrinsec nu-l cunoaştem. valabil pentru tot spectrul politic şi social. Ne dăm cu părerea punctual, ignorând cunoştinţele necesare în aprecierea corectă a unui feenoman.

      Terorismul, după părerea mea, nu din dicţionare, este un complex de fapte reprobabile prin care se pun în pericol vieţi nevinovate. Grupări politice, religioase, fragmasonice, etnice, mafiote şi de altă natură şi nu în ultimul rând imperialiste, încearcă să pună crimele împotriva umanităţii pe seama ideologiilor lor, pe seama crezului lor şi de cele mai multe ori pe seama urii şi dispreţului faţă de viaţa semenilor acţiuni de forţă distructivă. rezultatul, genocid, crime în masă, distrugeri şi pagube umane ireparabile.

     Dacă în baza ordinii de drept, adevărat, prea mult restrictivă şi coercitivă, a comunismului, ne-am obişnuit în zeci de ani cu o siguranţă a vieţii de zi cu zi, după căderea acestuia ne-am trezit descoperiţi în faşa pericolelor de suprimare colectivă a fragilelor fiinţe umane nevinovate.

    Aşazisa revoluţie, libertatea şi democraţia au descătuşat forţe ale răului pe care nu am ştiut să le gestionăm. Mafia politică şi mizerabila lume interlopă, în goana după bani şi averi au scos la mezat vieţile nevinovate ale poporului onest    şi cinstit. Asistăm la un terorism intern inimaginabil!

      Pauperizarea poporului, prin îmbogăţirea necontrolată a mogulilor, baronilor şi mafioţilor a provpcat mii de victime.Afacerile necurate, jefuirea avuţiei naţionale de străini şi autohtoni a creat sărăcie, jale şi moarte înainte de soroc. otrăvirea hranei de zi cu zi, prin importuri dubioase, prin procesarea de produse cu E-uri ţi chimicale nocive, omoară lent dar omoară. Pentru boschetari se scoate alcool din gropile de gunoi. Ei nu sunnt oameni? În traficul de carne vie, mor copii pentru organe, fete în majoritate minore în industria prostituţiei. Mor oamenii fără medicamente, îi omoară medicii, nulităţi umane,scoşi pe bandă rulantă şi pe şpagă din facultăţi semiparticulare, mor oameni din hapsânitatea medicilor consacraţi. În România a dispărut omenia! Şi ce ne mândream cu acest cuvânt!

     Ce ar fi să luăm în considerarea adevăratul terorism, creat de prostia şi indulgenşa noastră?

     

                                   După război, mulţi viteji se-arată!

      Oare nu vom scăpa niciodată de metehnele nimicniciei mizerabile ale comportamentului ancestral rural, de pe vremea când se trăia în colibe sau bordeie în pământ. Dacă comportamentul josnic, de ţaţe proaste se poate bulbuca pe ici, pe colo în cătune uitate de Dumnezeu, este inadmisibil ca el să colcăie în capitala ţării, în vârtejul politicii Dâmboviţene. Nu se poate ca politicieni cu ştaif, oarecum neclar ca studii, începând cu primul min istru să se vaiete ca nişte bocitoare şi să bârfească incalificabil o echipă care s-a luptat cu îndârjire pentru ţară, cu mai marii Europei. A fost un semisucces, dar dacă ar fi fost un eşec, ce le-ar fi ieşit pe gură? S-ar fi schimnat sensul sistemului digestiv! După ce ai aruncat în aer ţara, instituţiile statului de drept, ai scuipat spre Bruxelles toate cojile de seminţe de floarea soarelui, bostan şi mătrăgună, vrei să fi gratulat cu pomana supremă. De fapt pomana este inima roşie a U.S.L.

      Mai pe înţeles, o babă puturoasă se duce la o babă avută şi-i cere un iur de mălai. Mai de milă, mai de silă, cea din urmă ia ciurul dar nu-l umple cu vărf. ieşind pe poartă, miloaga începe să blesteme: "a dracului, nu putea să-l umple ca lumea? Nici nu-i mai cer." Dar scena se repetă în scurt timp. 

       Dacă Victor Ponta, ponta este puterea de ouat a unei mătci în stup, nici o legătură cu ouăle lui Năstase, s-ar fi dus la Bruxelles, cu sabia de lemn a lui Antonescu, cu pieptul umflat, plin de rsturi alimentare, scăpate pe la colţul gurii şi ar fi măturat cu Baroso, cu Merkel sau Olan, pe supercovoarele Comisiei Europene. Şi ar fi venit plin de bani după ce îşi scotea la licitaţie impotenţa politică. 

       Obrăznicia acestor ţâşti-bâşti, ddin grupa mare la grădiniţă, clasa zero e o eminenţă, nu mai are margini. Copiii aceştia se vor oameni mari şi pentru prostime şi sunt, trecînd de 1,70 m.

                            Vânzoleala aleşilor.

    Te umflă râsul-plânsul la zbaterile şi dezbaterile din Parlamentul României. Aleşii neamului, ceata lui Piâigoi ajunsă ditamai cârdul, vor să-şi tragă privilegii feudale în plină epocă capitalistă. plini de prostie şi infatuare se cred supraoameni. Au păcălit electoratul idiot şi flămând din judeţele spoliate şi mocirlite de baronii locali cu mai cîte o vtcă, un cârnat şi alte pomeni, chiar cu bani, au mai manevrat prin supuşii lor voturile, cu experienţa de la referendum, şi-au scos în dispozitiv de luptă armatele de interlopi şi ţigani şi au obţinut puterea politică.Nu contează câţi puşcăriaşi şi puşcăriabili conduc ţara tăindu-şi hălci din buget, prostimea doarme mulţumită, că de muncă nu poate fi vorba. La asemenea popor, asemenea conducători! Democraţia fabricată înadins de politrucii fără noimă, fără meserie şi bun simţ, avortaţi de vechea nomenclatură de partid, tinde să fie monstruoasă. Cu un corp de electori de cea mai joasă speţă, boschetari, analfabeţi, babe şi moşi senili, întărit de ţiganiada generalizată, e normal ca putrea democratică să revină celor mai perverşi aleşi.

   Uniunea europeană s-a muţumit să observe degringolada politico economică a României şi pentru interese absconse de muls Carpaţii s-a lăsat înfrăţită cu toate conducerile mizerabile de până acum. Îi doare în cot pe europeni cine conduce România dacă spre ei se scurg banii noştri, petrolul şi gazele noastre, lemnul pădurilor şi sudoaarea ţăranului român muritor de foame. Au câte un junghi cu statul de drept, de faţadă, ca să nu se fure tot în ţară şi lor să nu le mai rămână de ciugulit. Şi F.M.I.-ul este îngrijorat că va rrămâne fără profit şi va da socoteală masonilor financiari ai Noii Ordini Mondiale.

    În lipsa oamenilor pregătiţi, intelectuali, tehnicieni şi muncitori, plecaţi peste hotare pentru a prospera occidentul, electoratul român rămâne tot mai searbăd.

                       Urmare la tableta anterioară.

       Naţiunea maghiară, analizată în lumina definiţiei universal recunoscută, nu este chiar o naţiune, aşa cum nu este o naţiune în adevăratul sens al cuvântului cea nord-americană. În afara comunităţii de limbă, o limbă neeuropeană şi nesemnificativă lingvistic, cu o gramatică precară şi un vocabular subţire, nu mai găsim elemente constitutive ale noţiunii. Comunitatea de teriroriu, pe arealul pretins nu a fost atinsă niciodată. Rămţn doar graniţele actuale. Originea aşazisei naţiuni maghiare nu are rădăcini istorice, ca provenind dintr-un popor unic sau o gintă cu localizare certă. De la crearea Regatului Ungariei de către Ştefan cel Sfânt, cu sprijinul papalităţii, nu găsim o populaţie preponderent ugrică nici în Câmpia Tisei şi nici în Câmpia Panonică. Cuceririle acestui regat au adus la vasalitate urmaşii lui Gelu, Glad şi Menumorut, care au devenit nobili maghiari târând după ei şi supuşii, daco-români. Aşadat în mod sigur originea ungurilor este în cea mai mare parte, până la Tisa, românească. Nu e nevoie să mai amintim de Iancu de Hunedoara sau de Matei Corvin. Chiar cel mai mare poet al lor este de origine sârbă. pe interese oportuniste, românii s-au nemeşit mărind numărul ungurilor. Să luăm elementele de definire prin factura fizică şi psihică a naţiunii maghiare. Câţi din ungurii de azi au fizionomie mongolă? Câte din tradiţiile populare au manifestări orientale? Folclorul ungurilor este neaoş românesc cu unele inserţii ţigăneşti în Câmpia Tisei. Nici comunitatea de viaşă economică nu caracterizează o naţiune închegată, pe de o parte din lipsa de resurse din teritoriul statal şi diferenţa de relaţiile ecunomice din România, care nu ţin cont de limbă ci de reasursele naturale şi umane.

    Secuii se declară maghiari, după limbă, dar ei nu sunt unguri. Adevăraţii urmaşi ai lui Atila, chiar ei spun că "secuii i-au căcat pe unguri", secuii au fost colonizaţi, adică marginalizaţi în Carpaţii Orientali de Regele Ungariei cu aşazise prerogative de pază de graniţă. La început erau o comunitate de oameni liberi, un fel de răzeşi războinici, cu timpul vârfurile lor au devenit bogaţi, au dobândit titluri nobiliare pe baza satelor româneşti de la poalele munţilor. Aşa se face că dintr-o populaţie de nnici 50.000 de suflete au luat amploare, prin asimilarea românilor. La răscoala de la Bobâlna erau numai iobagi români, la cea a lui Gheoghe Doja majoritatea iobagilor erau secui, iar astăzi se dau maghiari, deşi au nume romţneşti, obiceiuri romţneşti, dar ca să fie mai ocoşi fac sluj la Budapesta, gâdilaţi de orgolii prosteşti şi fără fundament istoric.

     Eu le-aş da secuilor nu autonomie, ci independenţă. Va fi primul bantustan din europa care va sucomba în măruntele lor graniţe, ieşind şi intrînd prin vamele cu România şi lipsindu-se de bugetul acesteia.

                                Problema maghiară,

     Problema maghiară a fost tratată cu superficalitate şi restricţii de clasa politică conducătoare încă din perioada ocupaţiei sovietice. Partidul Comunist din România, pe care l-au adus ruşii pe tancuri, era format în proporţie de 90% din iinteretnici şi restul din români zăpăciţi. O dată cu impunerea puterii comuniste prin evreii Vasile Luca, Ana Pauker, Valter Roman ş.a.celelalte naţionalităţi conlocuitoare au infestat structurile de conducere ale partidului comunist. Până în anii 80, în structurile politice ale armatei şi M.I. au persistat secretari de partid de etnie alta decât cea română. Personal am avut de a face cu politruci polonezi, unguri,, sârbi, germani şi lipoveni. 

      Era de aşteptat ca în acest context politic, istoria României să fie contorsionată. Originea noastră dacică să fie mistificată. Practic poporul român era venetic în spaţiul mioritic. Ungurii au reuşit să-şi creeze Regiunea Autonomă Maghiară. Slăbiciunile intelectualităţii române, pe baza ploconelii ancestrale la străini şi putere a permis nu numai denaturarea istoriei dar şi blegeala lipsei de ripostă. Abia spre sfârşitul epocii Ceauşiste s-au intreprins nişte măsuri de potolire a reevanşismului maghiar. Ceauşescu n-a mai apucat să pună în practică măsurile de dovedirii a originii daco -române a majorităţii maghiarilor din Ardeal şi Câmpia Panonică. În afară de a stabilii originile săteşti pe baza ruinelor bisericilor ortodoxe, a originii româneşti pe baza numelor vechi, maghiarizate, urma să se recurgă la stabilirea A.D.N.-ului celor care se consideră unguri, dar de fapt sunt români get-beget. 

   Supremaţia coroanei maghiare creată de Ştefan cel Sfînt, care era ca şi Petofi Şandor de origine sâarbă, a creat în epoca feudală vasalitatea urmaşilor lui Gelu, Glad şi Menumorut, care au devenit nobili maghiari. După ei, o liotă de oportunişti s-au nemeşit devenind unguri. Şarpele ţinut la sân muşcă mai al dracului decît cel din natură!         Va urma!

                                    Constituţia

    Se schimbă constituţia! Ţara arde şi baba se piaptănă! Să vedem... Ţăranul român are o constituţie, de obicei pipernicită, cocoşată, funcţie de cantitatea de sânge din alcool. Orăşeanul român are o constituţie zveltă şi scheletică, lividă din cauza poluării şi nopţilor pierdute. Ţiganul sărac din România are o constituţie de tot râsul. Ţiganul bogat din România are o constituţie supraponderală, cu burta la vedere şi capul chel infestat de infracţonalitate. Constituţie atletică, au în afară de sportivi, aleeşii neamului, cei din clasa politrucă, suflători la goarna anală, care sunt nevoiţi să sară peste bariera justiţiei, în faşa căreia se opresc boii, adică oamenii cinstiţi şi cumsecade, şi pe sub care se strecoară căţeii veri cu dulăii care aplică legea.

    În cei 154 de ani de Românie modernă am avut două constituţii, până la comunişti, nu ca americanii, una singură în pete 200 de ani. Comuniştii şi neocomuniştii F.S.N., P.S.D.R., P.S.D. şi U.S.L. au inventat "editura maculării constituţiei". Am avut două constituţii pentru Gheorghiu-Dej, două pentru Ceauşescu, una pentru Iliesccu şi una pentru Năstase, adică tot două şi nici una pentru Băsescu. Acum se fabrică o constituţie, nu se croieşte cu mintea ci se meştereşte cu uneltele rudimentare, neutomatizate ale U.S.L. Promotorul noii constituţii nu va fi un Iorgovan sau o altă notorietate juridică ci un politruc de nouă speţă, semidoct şi arţăgos ca orice babă din piaţă. Să pui soarta unei ţări pe zeci de ani de-acum încolo, pe mâna unui adormit, un neica nimeni jucător de poker care a uitat şi de ce s-a suit Şteefan cel Mare, pe cal, e o performanţă în trimiterea în uitare a poporului român şi a ţării.

   Abia aştept regionaliazarea, poate cu această ocazie, regiunile ardeleneşti se vor rupe de măgăriile balcanice ale vechiului Regat. Să moară încet, capra vecinului, că fiecare pasăre pe limba ei piere. Ştiţi pe ce s-a bazat propaganda sovietică, după 1940, în Basarabia, cănd ne-a făcut imperialişti? pe faptul, că după unirea Basarabiei şi Bucovinei cu România, Bucureştiul a trimis toate scursurile din mahalale pe posturi din Noiiadministraţia publică şi în treburile interne. Primari, preceptori şi jandarmi şi-au dat mâna în jefuirea populaţiei locale. Le luaua vacile şi oile, porcii din coteţ şi păpuşoiul din hambar pentru aşazise interese naşionale, adică pur şigăneşti.

                                       Nu
   Nu poţi gândi ca Eminescu, somnoroasă păsărică, când ai capul de ciuvică, trei cuvinte şi-o arşică  într-un creier sideral.
   Nu poţi vorbi ca Eminescu, când ai ochii roşi de ură, nu iei cuminecătură, bagi şi scoţi blestem din gură, cu un răget animal.
   Nu poţi iubi ca Eminescu, când ai în burtă omenia, cu bani îţi oblojeşti prostia, pe semeni îţi descarci mânia şi te hrăneşti doar cu scandal.
   Nu poţi muri ca Eminescu, cînd eşti o loază infantilă, trăieşti în deficit de milă, o secătură neumilă şi sucombezi profund banal.

                                           Munţii

     Ne răguşeşte doina în caval, în munţii dezgoliţi complet de toamne,

     Ne rătăcim ca oile-n aval. Îţi mai aduni vre-odată turma, Doamne?

     Ne pierdem în credinţe îmbâcsite de vânturi pustiind miros de zgură,

     Curg munţii în noroaie nesfârşite, în văi cu aur măcinând cianură.

     Doar munţii ne-au rămas, fiind de piatră, în oase moi românii se topesc,

     Zamolxe, în adâncuri, arde-n vatră şi Dumnezeii-n ceeruri ne cerşesc.

     Nu mai avem nici strop de omenie, ne duşmănim de dragul celor răi,

     Popor pierdut în crezuri de prostie.Din munţi am coborât mocirla-n văi!

      Pe şesuri ne cresc racili, colilie şi în câmpii turbează boi şi vaci, 

      În rugăciuni cad stelele mâniei. Nu suntem nu vom fi de-a pururi daci!

                                       Educaţia civică.

          Dacă există un popor cu mari carenţe în a pricepe mersul social, acesta este poporul român. Are mari carenţe determinate de deceniile de needucaţie comunistă şi neocomunistă, dar încă nu a ajuns la destrăbălarea americano-occidentală şi mai are ceva rezerve de bunăcuviinţă. Încă n-am marjat la consumul generalizat de droguri, la pornografia stradală, la căsătoriile de acelaş sex, la atacuri armate în şcoli. 

          Ar trebui să fim, însă circumspecţi, la asemenea degradări sociale.Vina noastră constă în lehamitea cu care privit ani de-a rândul cartea şi munca. N-am avut, de secole, metode coercitive de ordin moral sau administrativ care să impună reguli drastice de convieţuire socială. Religia noastră ortodoxă, cu întoarce şi celălalt obraz şi capul plecat, sabia nu-l taie, a permis compromisul infracţional, prin lipsa de frică şi exultarea virtuţilor haiduceşti şi de rapt şi impostură. Asemenea manifestări la vârf, induc în mase şi mai ales în vulg distorsiuni morale iremediabile.

         Educaţia ar trebui să înceapă cu cei şapte ani de acasă. Câţi din părinţii de astăzi, dezrădăcinaţi de industrializarea forţată, mai au amintiri de bun simţ şi respect rural? Ce dau ei mai departe copiilor dacă umplu oraşele şi satele ca analfbeţi şi boschetari.Chiar dacă unii au o stare materială bună, fuga după bani şi avere îi face să uite de proprii lor copii şi de nevoile lor. Ei nu citesc cărţi sau ziaare şi copiii le urmează exemplul. Ei au un vocabular suburban şi copiii îi copiază, au manifestări reprobabile şi copiii lor bravează cu acestea.

           Şcoala, după nenumăratele reforme, făcute din interese mizerabile şi după ureche. , mai bine zis după pofte, a ajuns o cloacă de îndobitocire a copiilor. în şcoli generale se consumă droguri, se fumează, se face sex iar profesorii sunt efectiv bătuţi în cap. De faşadă s-au introdus materii ca "religia" şi "educaţia civică". Prima de fason ateist în conlucrare cu Dumnezeu. Religiile fiind mai multe şi cu copii diferiţi trebuie să facă addenda la istorie. Restul în biserica fiecăruia. Educaşia civică este rămăşiţa educaţiei socialiste deviată pe direcţii antisociale ca sexologie infantilă, raporturi de coabitare viciate de lăcomie, minciună, înşelătorie, cu alte cuvinte cultul banului.

                      Mineriada, praf şi fum în ochiii proştilor!
     Un post de televiziune, autodeclarat onest şi imparţial  s-a dedat prin reprezentanţii săi, moderator, invitaţi, şi ziarişti semidocţi, la o dezbatere cu pumnul în gură cu protagonistul mineriadelor. Măi copii cu caş la gură, mai puneţi mâna pe carte, pe istorie şi logica formală! Orice informaţie sau ştire după ureche crează haos.
    Mineriadele au fost o lucrătură neocomunistă, orchestrate de gaşca comuniştilor-securişti ai lui Iliescu. Chemarea minerilor la bucureşti a fost premeditată. S-a asigurat intendenţa venirii lor de către organele de stat, inclusiv de ministrul transporturilor Traian Băsescu. De ce era nevoie de invadarea Bucureştiului de către oile capii ale adâncurilor? Pentru a masca intreprinderile găştii Iliescu de a masca mizeriile loviturii de stat.
    Ce s-a întâmplat în timpul mineridelor? S-au distrus arhive, s-au eliminat oameni incomozi s-au pus bazele dictaturii Iliescu. Este adevărat că unele grupuri de mineri au traumatizat, pe baza beţiei, tineri nevinovaţi. Dar nimeni nu a băgat de seamă că mineri cu salopete noi, cu cizme neatacate de praful de cărbune, soldaţi U.S.L.A. şi din armată, au terorizat populaţia şi au dat foc unde era nevoie. Acarul Păun, Miron Coizma, un haiduc modern a plătit pentru mizerabila acţiune a noii puteri. CINE L-A CREZUT? Judecători şi procurori aserviţi vechiului regim şi-au dat în petec pentu a îndeplinii poruncile fostei no0mencaturi comuniste şi au acţionat pentru susţinera sistemului mafioto-politic în grijă pentru liniştea familială. Unde ne sunt eroii?

                              Revoluţionarii lu*Peşte.(Iliescu)

        Asistăm la o nouă revărsare de nesimţire a ţiganiadei româneşti de sorginte conumistă. Cea a revoluţionarilo, care oricum ar fi situaţia, nu vor fi mulţumiţi. Comunismul a creat o clasă de puturoşi şi profitori neînvăţaţi cu munca, ci doar cu ciordeala şi pomana.În DEX, ţiganul nu este numai cel originar din India ci şi individul josnic, fără educaţie, care trăieşte la limita de jos a promiscuităţii. avem ţigani rromi, de tradiţie dar şi ţigani degeneraţi din populaţiile stabile sau naţionalităţile conlocuitoare. Ţigani unguri, ţigani olteneşti, moldoveneşti, tătăreşti sau turceşti. 

              Aceşti ţigani, conform firii lor de profitori sub limita legii s-au repezit şi la Revoluţie să tragă din spuză pe turta lor. Profitând de năravurile josnice ale acestor indivizi, gaşca Iliescu-Militaru, pentru a consolida ideea de "revoluţie" au creat corpul "de revoluţionari de ocazie" profitori pe şest şi şpagă a degringoladei mizerabile post-decembriste. Pentru cei ce au luptat cu piepturile goale împotriva dictaturii ceauşiste, până pe 22 decembrie, orele 11.00, jos pălăria! Revoluţionari adevăraţi! După fuga lui Ceauşescu, în România nu a mai existat inamic. Cu cine au luptat aceste hahalere? Prin dezinformare şi propagandă ostilă, autorii loviturii de  stat militare au creat două direcţii de acţiune pentru justificarea crimelor de după 22 decembrie, 10.000 de morţi.  Una din direcţii s-a răsfrânt în mediul miliitar unde pentru crimele comise, au fost gratulaţi cu grade şi funcţii toţi ofiţeri de comandă care au participat la genocid.Adevăraţii ofiţeri, cu simţ patriotic, care s-au opus crimelor plănuite de şefii armatei, au fost scuipaţi din armată.

               Revoluţionarii care s-au ciorăvăit cu organele de partid şi de stat, au furat şi jefuit, gen Adrian Năstase şi Mircea Pleşu care au devalizat complexul "Primăverii" şi cei care şi-au adus aminte că au fost pe străzi, mai vor pomană!