Un an în rostogolire ambiguă.
   Vune un nou an, cu literă mică, pentru că așazisa liniște de sărbători poate fi liniștea de joasă bpresiune dinaintea furtunii sau chiar ciclonului care va învârteja colâul de sud-est al Europei. În acest areal de criză și intabilitate, preconizat ca teritoriul gri al tuturor posibilităților, fără morală, fără legi ci doar lupta surdă pentru posedare umană se vor întâmpla lucruri cumplute. Mulțumiții tranziției, cei care au pus mâna pe o slujbă avantajoasă, pe o mică afacere ptofitabilă și care pasămi-te ajunși, nu mai participă la viața cetății, nu mai au re4sponsabilități politice sau electorale își vor roade unghiile, nu de ciuda ciudelor ci de deznădejde. Ei vor fi vânatul marilor rechini mafioți, clanuri interlope autohtone, mafia rusească, mafia chinezească, camora sau Yacuza. Săracii se vor chirci în sărăcie și prostie, lupii vor fi mâncați de oi, câinii vor vagabonda aiurea și aadio spațiu Carpato-Dunăreano- pontic.
  Presimt ți pun pariu că Europa, S.U.A., după ce și-au văzut sacii în căruță, au ameliorat criza lor, pe spinarea sărăcirii noastre, ne vor lăsa de izbeliște. De aici, care cum poate.  Omul me o ființă adaptabilă, iar românul este predispus la iobțgie, la căciuleală și la pomeni sau răbdări prăjite.

              Două Românii
     Un "mare" om politic, descendent direct al nomenclaturii Ceuşiste, profesor şi mentor de plagiatori, de o hapsânătate deasupra hanilor mongoli, Adrian Năstase, a concluzionat, acum câţiva ani, că în Românmia există două Românii. Gura păcătosului adevăr grăieşte! El ştia sau nu ştia ce spune, că avem lumea oamenilor harnici şi cinstiţi şi lumea celor cu mâna întinsă la pomană coroborată cu lumea interlopă, aripa sistemului politic mafiot.
    Am avut o deyamăgire personală faţă de reyultatul ultimelor alegeri. Am înjurat şi blestemat până când am priceput că Legea luptei între bun şi rău nu depinde de noi, oamenii. M-au dezamăgit oamenii adevăraţi, cei care muncesc, gândesc şi produc viitor social pentru inactivitatea lor politică. Şi poate ei au dreptate! Ce  rost are să te lupţi cu prostia! Lasă-i pe proşti să-şi creeze singuri sistemul lor politic. Apa trece, pietrele rămân! Toată acestă congregaţie a vulgului, ajunsă la putere se va destrăma în cel mai scurt timp. Prostimea care a votat ve da în curând piept cu sărăcia. Cu lipsurile şi paupetizarea şi se va răscula împotriva sistemului mafiot care le aparţine şi pe care l-au legitimat prin vot.
     Prima Românie îşi va vedea de treabă, va duce ţara spre viitor, a doua Românie se va eroda în lupte pentru putere şi asuprire şi nevoia de autoeliberare a prostimii.
     Salut deciyia oamenilor cu scaun la cap!

                           Construcţia socială.
   Construcţia socială ca orice construcţie, cere o proiectare competentă, de preferat de cea mai avansată gândire creativă, materiale de înaltă calitate şi un finisaj aproape de artă. Construcţia socială se face începând cu celula de bază a societăţii, familia şi se multiplică pe scară numeric soccială în comunităţile efctive, sat, comună, cartier, oraş, regiue, ţară.
   Nu ştim în ce măsură, dar putem studia, Noua Ordine Mondială, cu racile de ordinul corupţie, libertăţi exagerate de tip mafiot ( prostituţie, droguri, minorităţi sociale sau religioase, prezumţia de nevinovăţie) poate elibera energiile cu adevărat creatoare ale individului uman. Lozinca  marxistă, "munca l-a creat pe om", nu prea mai are valoare în jungla umană în care parazitismul social a cîştigat bătălia. În jungla umană au învins principiile negative ale poftelor, desfrâului şi spolierii aproapelui, până la călcarea pe cadavre.
  În orice areal locuibil însă, printre cocioabe pot apărea şi construcţii maiestoase. Să luăm ţărişoara noastră ca o oază, deocamdată săracă în apă, cămile şi vegetaţie, pe mapamond. S-ar pute face aici o construcţie socială de succes şi de progres? Ce ne lipseşte? În primul rând proiectanţi de marcă şi înaltă ţinută civică. Clasa politică este bolnavă de impostură, prostie şi egoism, corupe şi se autocorupe în progresie geometrică cu incompetenţa ei. Deci nu avem proiectanţi şi arhitecţi de construcţie socială de clasă şi nici meseriaşi serioşi. Societatea civilă este asistentă pasivă la imposibilitatea ridicării unei construcţii cu statut social bun.Ar trebui să gîsim o Marie a meşterului Manole ca să ne putem ridica spre cer. Ca o glumă, aş propune pe Ecaterina. Mai occidentalizăm şi noi mume.
   Cu toate racilele comunismului, acesta a avut în perioada 1960-1974 un boom educaţional şi de educaţie moral-cetăţenească. Învăţământul crea cărămizp sociale, lianturi şi structuri de mare rezistenţă civică. Liceele scoteau intelectuali, Şcolile profesionale, meseriaşi de valoare, facultăţile genii. După Conferinţa de la Mangalia din 1974, când s-a adoptat "Codul eticii şi echităţii socialiste", protipendada comunostă a început să pună în practică opusul celor clamate. Având ca exemplu familia Ceauşescu, activiştii de partid s-au ambalat la nepotism, la pile, relaţii şi corupţie pentru a-şi vedea loazele pe poziţii sociale înalte, cu toată imbecilizazea lor. Admiterea la facultate şi şcolile suporioare ale siguranţei naţionale s-au umplut de loaze care pe baza unei presiuni politice fără precedent în domeniul educaţional, terminau studiile cu calificative maxime deşi în capul lor nu bătea vântul ci era un adevărat vifor. Dacă pe vremea studiilor anterioare, un student care lua nota 8 era considerat foarte bun, după momentul de mai sus, najoritatea studenţilor terminau facultatea cu nota 10. În licee toţi elevii primeau note mari, pentru a nu fi sancţionaţi profesorii, meserie nu se mai preda fiind înjositoare şi cartea a devenit naculatură. Despre cei pomeniţi numai de bine, dar ei sunt astăzi populaţia matură. Ei sunt decidenţii construcţiei spociale şi cum #ce naşte din pisică, şoareci mănâncă",avem  cocioaba care ne-o dorim.

                                Modestie şi impostură.
      Lipsa de cultură şi de carte a ţugulanului care se pretinde româna, efect al modernismului spălător de creere, duce la bulversarea valorii omului. nimeni nu-şi mai aduce aminte de zicalel şi proverbele ancestrale ale populaţiei care a vieţuit pe aceste meleaguri, pentru că nu aude, nu pricepe şi nu citeşte. accept această stare de lucruri la ţăranul spoliat şi fără minte, deşi pe vremuri ţăranii dădeau mintea ţării. Ce ne facem cu cei care se dau deştepţi neavând mare brânză mucegăită în creier. Să luăm nişte proverbe neoşe româneşti. "Prostul dacă nu e fudul, parcă nu e prost destul", "lauda de sine nu miroase a bine", "Gura bate curul", "La pomul lăudat să nu te duci cu sacul" şi să vedem cu cine avem de a face cînd impostorul manevrează poporul, cu carismă, cu minciună şi licheleală.
     Viitorul acestui popor este într-o cumpănă pe care nici Apocalipsa nu o poate vindeca. Marii oameni ai omenirii, care au creat progres uman, au trăit în mizerie sau au fost arşi de prostime şi au murit în mizerie. Profitorii s-au îmbogăţit de pe urma lor. Parazitismul universal, în domeniul uman, repetă legile firii, sau ale naturii, prin care buruienile trăiesc mai bne şi sunt mai vivace decăt plantele utile. Aş cataloga viaţa socială a românilor ca o catrastofă existenţială, dar în toată lumea mizeria umană face ravagii.
    Ce pretenţii să ai de la un popor care de când se ştie a fost călcat pe cap de horde sau congregaţii străine? La 21 decmbrie români vor fi fericiţi, vor scăpa de calvarul minciunii, imposturii, asupririi şi alienării naţionale. Trăiască doamna Ecaterina Andronescu, care dupî Marga, a băgat literele, educaţia şi mintea românilor în subsolul carbonic al ţării.

                          Dacă şi parcă.
  Românul are în genă datul cu băţul în baltă. Când se simte mai bine, ia o prăjină şi plesneşte apa ca să fugă peştii. Apoi vede că nu mai are ce mânca. Dacă U.S.L.-ul nu se repezea la putere, ca lupii flămânzi, ca să folosim animale autohtone, incitând prostimea împotriva ursului şi dacă coioţii su enoţii nu dădeau buyna la pradă ca să prindă câte o ciosvârtă din pomana de ruble aruncate de muscali, poate că ne-am fi mai aşezat puţin.
   În aprilie, România se târa destul de bine în recesiunea mondială, având o mică creştere economică. Am fi avut în iulie un raport poyitiv pe justiţie, am fi păşit timid în Schengen şi am fi fost ajutaţi de Uniunea Europeană să supravieţuim decent. Dacă şnapanii puşcăriabili care domină clasa politică ar fi avut răbdare până în decembrie la alegeri, ar fi moştenit o creştere economică de cel puţin 2 % şi ar fi putut face pe populiştii. Investiţiile ar fi mers cât de cât înainte, s-ar fi suplimentat locuruile de muncă. Aşa am luat-o de-a îndărătrul cu 2o de ani.
   Ce urmează? Europa nu mai are nevoie de noi, că nu mai are ce lua de pe meleagurile mioritice. Ruşi ne vor doar pentru a anula proiectul Nabuco şi a suge ceva din resursele minerale care au rămas nejumulite de occident. poate că s-ar mai îndulci la carnea noastră, la unt şi vin. Chinezii ne vor umple de chinezării şi se vor instala cu comunităţi stabile pe la noi. Guvernanţii şi parlamentarii vor suge până la epuiyare din măduva poporului şi ne întoarcem în Evul Mediu, pe unde de internet şi mobile. Salvarea noastră va fi câtă frunză ţi câtă iarbă va mai înverzii pe aceste meleaguri.

                            Ce naşze din pisică, şoareci mănâncă!
    A fost înfrântă dreapta în alegeri. Care dreaptă? Aceiaşi urmaşi ai activului de partid, P.C.R., cu urmaşii lor s-au încuibărit în toate partidele pe bază de cumetrie şi nepotism şi relaţii absconse pnterpartidice.În ţările consolidate politic, dreapta reprezintă interesele marilor bogătaşi, dar nu bogătaşi de carton ci burghezi din tată în fiu. Dreapta noastră a fost făcută ad-hoc de Traian Băsescu din oportunişti hulpavi, fără tradiţie istorică. Paradoxul social şi politic în care bogătaşii sunt de stânga, iar dreapta e cheală, nu avea cum să asigure un echilibru politic în România. Construcţia P.D.-ului s-a bazat ani de-a rândul pe adunarea de impostori, pe alianţe cu interlopi, exploatând lăcomia puriflicilor aderenţi.Dovadă dezertările în masă a îmbogăţiţilor P.D.L. în momentul cănd justiţia s-a pus cât de cât în mişcare. Au fugit toţi în tabăra penalilor pentru a pune căpăstru justiţiei. P.D.L.-ul a rămas sărac în resurse şi personalităţi bogate, care în aproape opt ani de guvernare, şi-au umplut propriile buzunare. Trierile morale ale Monicăi Macovei au adus partidul la faliment.
   Fără fonduri, fără membrii şi adepţi care, într-o conspiraţie de a rămâne cu ce au agonisit, P.D.L.-iştii şi alti alipiţi conjuctural, cu izmenele rupte, au clacat lamentabil. Nimeni nu a investit în campania electorală, Nu tu ziare, nu tu manifeste, nu apariţii la televiziune, nu propagandă agresivă. Un dolce farniente la noroc.
   Vorbim de o clasă politică, dar nu există decât un amalgam de mafioţi analfabeţi dar interesaţi de propriul lor statut pecuniar şi imunitar la lege.
    Cei 14 milioane de electori care nu au ieşit la vot, clasa mijlocie, forţa civică, intelectualitatea de marcă, nu şi-au pus pielea la bătaie pentru un viitor adevărat al ţării. Am rămas cu toţii în puturoşenia şi nesimţirea iobagului român, sadomasochist care se bucură cînd simte piciorul stăpânului pe gât. O ţară de rahat, un popor de rahat, care îşi merită soarta. Dacă România va deveni un bancustan al Europei, poate ne vom trăi sărăcia, din ce în ce mai chinuitoare, până la dispariţie.

                        Lamentări cu lacrimi de crocodil.
   Au trecut alegerile. Ce era de aşteptat s-a întâmplat. Hoţii şi cei care au vândut România pe un pumn de arginţi la ciorapul lor au revenit. Să vedem ce mai au de înstrăinat din avuţia ţării. Mai avem ceva aur şi cupru, cevapetrol şi gaze în Marea Neagră şi în şisturile de dedesubt. Mai avem ceva păduri, urşi şi mistreţi.Mai aavem o nouă generaţie de fetiţe faine.Poate şi câţiva copilaşi.
    Avem atâtea minţi luminate, sau am avut la momente hotărâtoare, analişti politici şi economici cu Ştefan Gheorghiu, academia de studii marxiste, care n-au văzut copacii din cauza pădurii şi au pus imediat botul la intrarea în Uniunea Europeană. Ipocrita Europă, simţind criza care se apropia şi pentru a-şi consolida moneda s-a grăbit să ne primească şi pe noi şi pe bulgari la masa bogaţilor dar la fărâmituri. Condiţiile puse cu diferite steguleţe, pentru aderare, au fost muşamalizate de putere doar de dragul de a face pe plac doritorilor de integrare. Neâam integrat perfect, de la început, dând pe nimic, telefonia şi loteria la greci, petrolul la austrieci, gazele la francezi, electricitatea la italieni şi francezi, băncile la toţi europenii, totul ca să moară de ciudă turcii, arabii şi coreenii care ne-au invadat în primă fază.
   Cu diplomaţi de rahat şi europarlamentari de paie, am cotizat ca proştii la Uniunea Europeană şi cînd să luăm şi noi un mic dejun în bucătăria comună, a ănceput criza. Ca să nu se opintească prea tare cu noii veniţi, occidentalii ne-a băgat pe gât F.M.I.-ul. Acesta având lobyuri absconse, şi o strategie neocolonialistă disimulată ne-a condiţionat cu privatizări aiurite pentru distrugerea puterii economice a ţării, ne-a obligat să tăiem bani de la învăţământ şi sănătate, de la apărare şi încă nu sunt mulţumiţi. Vor să ne vadă şterşi de pe harta lumii atât ipocriţii de occidentali, neastâmpăraţii vecini estici dar parcă şi americanii.
     Cu actuala clasă politică aleasă într-o veselie de prostimea beată, avem toate şansele să ajungem nicăieri.
    Marionete şi trădători, dar ahtiaţi de lux şi bogăţie, de puterea căpcăunilor, noii şi foarte vechii noştri parlamentari au o singură şansă de a intra în istorie ca patrioţi. Ca până pe 21 decmbrie să stea cuminţi şi să intre în Apocalipsă cu fruntea sus.

                                 Lăcomia şi prostia, vor distruge România?
   Mîine sunt alegeri. Am avut un vis urât, că de poimiăne nu mai există speranţă de progres ci doar rugăciuni de suprevieţuire. Nu vor merge la vot cei scârbiţi de politică, în mare majoritate, cei cu posibilităţi decente de viaţă care lucrează în mediul privat. Ce-i interesează pe ei politica? dar dacă privaţii pleacă sau dau faliment? Nu pot vota cei care lucrează în străinătate şi care susţin cu 20% economia României. Vor vota cei cu răspundere civică datorată educaţiei pozitive şi masa de manevră a săracilor, analfabeţilor, ţiganilor şi clanurile supuse interlopilor. Procentaj pro U.S.L. peste 50%. Vom rămâne fără echilibrul puterilor în stat, la discreţia dictaturii autocratice a lui Voiculescu cu sprijinul lichelelor politice avide de bani, fără simţ, nu numai naţional dar chiar şi familial, de rudenie.
    Europa nu va mai sta de vorbă cu noi, America, idem, vom fi excluşi de peste tot, vom primi cu groază înapoi, acasă, studenţi, medici, muncitori, expulzaţi din occident, care vor îngroşa rândurile şomerilor, iar banii ne vor ajunge pentru păscut în natură, dacă va mai creşte iarba.
    Pentru mine, ca vorbitor de limbă rusă, căt voi mai trăi, mai există o speranţă, dar cei cu engleza, aut! Puşcăriile, supraaglomerate acum, vor fi aerisite de delincvenţi, hoţi, interlopi, mafioţi, politicieni corupţi şi vor fi mobilate cu cei ce deschid gura împotriva lor. Ce viitor ferice! Vom avea un rai cu cânturi pentru conducători şi post purificator. Îngerii vor zbura peste tot cu avioane, elicoptere, maşini de lux iar noi vom călca pământul în patru labe, ca să nu mai putem ridica privirea spre feeria cerului.

                     Hai la vot! Sunt un netot?
   Cu jumăzate de gură, politicienii ne îndeamnă să mergem la vot.Cu toţii se tem de rezultat, cei cinstiţi şi la locul lor duc frica vulgului manevrat de îmboieriţii tranzicţiei, cei ajunşi de frica trezirii naţiunii. Primii s-au băgat la cutie, cei din urmă răgnesc pe bani şi sprijin interlop din toţi rărunchii împotriva preşedintelui care nici măcar nu candidează. Toată  furia prostimii şi prostiţilor, dirijaţi de lichele politice şi mass-media se revarsă asupra omului care va intra în istorie, în pleiada conducătorilor autohtoni, care chiar dacă au făcut unele greşeli au susţinut şi consolidat naţiunea româţnă. Cuza, Ferdinand, Antonescu, Gheorghiu-Dej, Ceuşescu, au dat valoare poporului român, nu prin geniul lor personal, ci prin staful patriotic pe care au ştiut să-l atragă În momentul în care această mică Adunare naţională a călcat pe bombeu exponenţii mizeriei umane, îmbogăţiţii de conjunctură şi mafia lor, au fost ostracizaţi, condamnaţi şi decapitaţi.
    Dintre cei care înjură, de dimineaţa până seara, persoana Băsescu, 80% sunt indivizi care nu iubesc munca şi nu muncesc, care n-au un statut profesional şi pe care nu i-a afectat în nici un fel măsurile de tăiere a salariilor bugetarilor şi pensiile. Mai sunt nesimţiţii proveniţi din puturoas armază socialistă şi care au profitat de "Dolce farniente" şi au ieşit fără nici o zgârietură din armată cu grade mari şi pensii nesimţite. Mai sunt aşazişii eroi ai revoluţiei, care s-au ţigănit şi au forfotit a treabă după 22 decembrie 1989, adică după fuga lui Ceauşescu şi care sub ocrotirea Sfântului Ioan-Ilici Olteniţeanu i-a umplut de bani în spiritul revoluţiei atee a unei lovituri de stat în toată regula.
   Iobagul român din toate mediile sociale de actualitate, de la grajd la birou, sau liber futurist, crede că destinul lui e hotărât de Vodă.  pupă în cur dregătorii, chiar dacă voievodul le vrea binele. "Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii", dar xde ce nu am lătra ca mici javre, dintre picioarele dulăilor cu bani, împotriva stăpânului care azi ne-a dat mămăligă în speranţa că mâine ne poate da oase şi carne.
   Ce ştie prostanul despre separaţia puterilor în stat, cine hotăreşte şi cine îi asigură traiul. Cum poate da Parlamentul şi guvernul vina pe preşedintele care nu are nimic în comun cu viaţa cotidiană? Nici usturoi n-au mâncat nici gura nu le miroase!

                           Ura populară.
   Orice sistem politic, fie autocrat, fie dictatură, fie democratic îşi bazează puterea pe manevrarea mulţimilor. Mulţimea în ansamblul ei este dominată de vulg, de indivizi dependenţi de sistem, în mare majoritate analfabeţi sau cu intelect subliminal.Puterea, pentru cei ce pricep psihologia mulţimilor, se câştigă şi se menţine manevrănd sărăcia cu nade infime care nu atentează la bogăţia celor care calcă pe destine, cu un cinism mai presus de cinismul carnivorelor. Acestea omoară doar ca să se hrănească, hienele politice flămânzesc şi omoară plebea pentru acumulare de bogăţie şi putere. Mai au ipocrizia ca în vremuri de criză să împingă la sacrificiu tot prostimea, cu imbolduri şi justificări patriotice, sentiment care le lipseşte, în egoismul lor cu desăvârşire. Mie să-mi fie bine, desmăţul este crezul meu!
     Încă din Antichitate, împăraţii şi regii stăpâneau mulţimile cu circ şi pâine.Sistemul colonial a permis metropolelor să-şi hrănească popoarele cu bogăţiile furate de la alte popoare socotite sălbatice. în epoca contemporană, lipsa coloniilor şi trezirea ţărilor din lumea a III-a a pus mari probleme sociale, de şomaj şi sărăcie generalizată. Apar ideologii fasciste care stărnesc ura maselor împotriva unor minorităţi acuzate de dezastrul social.
   În perioada predemocratică interbelică, în România se practică mai ales în perioada alegerilor asmuţirea unor categorii de golani împotriva altora, de obicei oameni la locul lor. Alegerile se făceau cu făină în cap şi bâta. Comunismul s-a ipus cu promovarea urii săracilor împotriva boierilor şi burghezilor, inclusiv intelectuali şi cănd nu au mai avut duşmani de clasă au pornit împotriva oamenilor gospodari, adică a chiaburimii.
   Astăzi, asistăm la acelaş scenariu de stimularea urii categoriilor defavorizate de populaţie, împotriva unor ţinte inventate pe baza crizei. Duşmanul numărul unu este preşedintele. Nu bandiţii de la toate partidele care au devalizat ţara, nu interlopii care îşi fac de cap cu trafic de carne vie, contrabandă sau taxe de protecţie.nu magistraţii care s-au emancipat inimaginabil în lux şi desfrâu şi nu mafioţii politici.
    Cui se adresează propaganda agresivă împotriva preşedintelui? mocofanului incult şi needucat care nu ştie să citeacă sau nu citeşte, care nu ştie cine şi cum trebuie să fie condusă ţara. Parlamentul şi Guvernul, se plimbă în docare aurite ca să facă bine poporului dar băsescu le bagă beţe în spiţe.
    Ţugulanul român beleşte din când în când ochii la televizor, nu pricepe ce vede şi aude dar se stârneşte rău de tot împotriva U.E., S.U.A şi lui Băsescu. Şi ce ar putea face, dacă nu citeşte ziare şi nu are alte surse de informare decât televiziunile, toate supuse propagandei U.S.L.-iste şi înfrăţite cu "Vocea Rusiei"?

                                   Justiţie oarbă.
    Se spune că justiţia este oarbă. Adică nu se uită la cel pe care îl condamnă, sau se face că nu-l vede. Dacă justiţia ar fi un organism viu şi este prin reprezentanţii săi, admiţând că şi-a pierdut simţul ofactil, ce ne facem cu celelalte simţuri? Oare nu aude, nu miroase, nu pipăie, nu gustă? pe principiul slăbiciunii umane este imposibil ca exponentul individual sau în grup al justiţiei să nu audă zornăitul aurului, să nu pipăie verzişorii, să nu guste icrele negre sau creierul de maimuţă, să nu miroase livezile înflorite în jurul vilelor de lux, sau benzina bolizilor şi iahturilor.
   În orice proces juridic se amestecă personalităţi, cu sau fără personalitate, mincinoşi, laşi, oameni cu verticalitate morală, curajoşi şi cinstiţi. Pe baza prezumţiei de nevinovăţie, o gogoriţă a Sistemului democratic ticăloşit, se bălăcăreşte legea şi dreptatea umană. Singurul principiu valabil în justiţie ar trebui să fie prezumţia de VINOVĂŢIE. Dacă de-a lungul secolelor d convieţuire umană, ar fi funcţionat prezumţia de nevinovăţie, omanirea ar fi fost o junglă în care infractorii ar fi jubilat pe cadavrele oamenilor cu frică de Dumnezeu.Ceea ce se pare că ne aşteaptă până la Apocalipsă. Dacă eşti un om cinstit şi la locul tău, nu mai ieşi pe stradă. Vei fi înjurat, agresat, judecat strâmb, dacă nu accezi la jocurile mafiote sau interlope ale societăţii, jocuri protejate de un sistem coercitiv antiuman. Compromisul este unica şansă de supravieţuire în societatea a cărei filon de funcţionare este diabolicul ban.
   Nu sunt procuror, nici judecător, decţt cu mintea bunului simţ existenţial, deci nu pot emite judecăţi asupra justiţiei, dar ca om pot să mă întreb, cum e posibil? Un prim-ministru a încercat sau a vrut să se sinucidă. Fals total, hapsânii şi laşii nu se sinucid. Laşii pentru a mai apuca ziua de mâine şi hapsânii pentru a mai prinde o clipă de ciugulelă.Ca în toate situaţiile de furt sau delapidare principalul vinovat este umilul paznic. El este forţat, pentru a-şi feri familia de repercursiuni, să mintă, sau să dea dreptate patronului pentru a beneficia de ajutorul acestuia, pentru că el, vrea să trăiască şi să-şi crească copiii.
   În situaţia primului-ministru sinucigaş, cred că povara delaţiuni, o poartă poliţistul care a vrut să execute un mandat. În memoria şi comportamentul lui se ilustrează frica de reprsalii, iubirea de familie şi speranţa de viaţă. Din atitudinea şi acţiunile lui, comparativ cu excesele marelui om din faţa sa, pe baza unei logici formale care cere subiect şi predicat, cuvinte ajutătoare, în virtutea legilor afirmaţiei, negaţiei, negării negaţiei şi terţiului exclus, se deduce că lucrurile nu s-au întâmplat conform declaraţiilor impuse. Să ne închipuim următorul scenariu. Aflaţi faţă în faţă, despărţiţi de un birou, cei doi protagonişti se exprimă, fiecare pe poziţia lui socială, unul arogant şi fără scrupule şi unul timorat şi umil. Cel puternic scoate un pistol dintr-o carte, ceea ce induce premeditarea, cu mâna stângă, o ameninţare la adresa poliţistului.Urma trecerea armei în mâna dreaptă, timp în care, poliţistul, într-un instinct de autoapărare, sare peste birou şi apucă mâna agresorului. Pistolul se descarcă aiurea, în colţul tocului de la uşă, zgâriind sau nu gâtul adversarului. Ulterior se cade la pace şi se mai produc nişte zgârieturi de circumstanţă. Sinuciderea cade în desuet şi toată lumea respiră uşurată. Şi hai să facem un martir, un Lazăr dintr-un cioclu naţional!

                        Memoria.
  Memoria este fundamentul gîndirii, dar nu numai al găndirii articulate ci şi al gîndirii instinctive. Un câine pe care l-ai lovit o dată nu te uită toată viaţa. Pentru el rămâi duşman.Din acest punct de vedere poţi aprecia un om cu memorie activă sau instinctivă. Dacă în copilărie a crescut într-un mediu familial sau colectiv dătător de devieri comportamentale ale celor din jur, la maturitate, cu toate corecturile şi abţinerile morale, omul rămâne prizonierul unui comportament deviant. Îmbată un individ şi în starea de euforie va izbucnii în comportament animal sau se va culca liniştit, nefiind pericol public, aşa cum l-au educat părinţii. Cel care a asistat în copilărie la atrocităţi domestice va memora în subconştient un mod de comportare agresiv.
   Analizănd proporţia de memorii cultivate şi memorii vulgare, constatăm că ultimele domină.Fără carte, cultură, educaţie şi spirit etic sau moral, memoria devine nu numai scurtă dar şi infimă.Majoritatea oamenilor de pe planetă, datorită puţinătăţii minţii lor, a spolierii intelectuale, au o memorie scurtă, momentană. ei trăiesc clipa. Este o expresie populară, "moldoveanul când dă de bani, se destrăbăleză, bea şi mănâncă, nu mai ştie că ieri, murea de foame şi că mâine mai trebuie să mănânce.
   Memoria scurtă a nenorocit România.După 1989 am uitat ce ne-a făcut Ceuşescu şi am votat cu Iliescu şi F.S.N. Am sărit în altă baltă a prostiei, nee-am bucurat că C:D.R.-ul a luat puterea şi ne-am rătăcit din nou în labirintul mafiilor ce se constituiau pentru devalizarea economiei naţionale.Am uitat din nou ce înseamnă lepra roşie, de data aceasta primenită cu politrucii şi securiştii din eşalonul doi şi am votat P.S.D. Am deschis cutia Pandorei spre jaf şi export de bogăţii naţionale. S-au distrus şi s-au vândut imobiliar uzine, fabrici, cazărmi şi alte proprietăţi ale statului, s-au privatizat pe comisioane personale bogăţiile ţării, Romtelecomul, băncile, loteria, elemente de infrastructură şi obiective indispensabile Siguranţei Naţionale.Am casat armata şi am făcut o adunătură de mercenari. Am ridicat lumea interlopă la rang de putere de stat. Am intrat în Europa, într-un fel pe uşa din dos. Europa ne-a primit pentru că avea nevoie d resursele noastr şi nu pentru că aveam ochi frumoşi. Austriecii au pus mâna pe bogăţiile fosile ale ţării, până în adâncul pământului.Francezii ne-au luat curentul adunând bani pe reţelele lui Ceauşescu şi adună pentru Franţa banii de pe gazele noastre care le plătim tot noi. Italienii ne taxează pe energie electrică şi reţeaua de drumuri. Americanii şi nemţii sug de la noi, pe nevăzute, pe construcţii autostrăzi, bănci, şi fabrici  cu forţă de muncă mai mult decât ieftună. Acum canadienii ne vor aurul şi cuprul iar americanii gazele de şist chiar dacă aceste exploatări ar omoră poporul român. Riscăm să pierim din lume, pe mâinişle noastre. Nu pe mîinile celor care au memoria trecutului, prezentului şi viitorului, nonsens de premoniţie, ci pe mâinile acelora cu memorie scurtă sau fără memorie.

                            Maimuţa.
   Maimuţa, în mediul ei, în libertate, se manifestă aşa cum a învăţat de la strămoşii ei, sare, sesaltă ţipă pe limba ei, se strâmbă. Dacă o pui în faţa unei oglinzi, îşi dă în petic. Are impresia că dincolo de geam se află o altă maimuţă şi strâmbăturile şi ţipetele capătă alt aspect. Are o luptă cu adversarul virtual şi o duce cu toată forţa imbecilităţii sale.
  Ce ne facem cu maimuţele politician care se expandează verbal şi gesticular în faţa unei oglinzi, fără să se vadă pe el şi fără să-şi vadă inamicii. Cine receptează strâmbăturile şi minciunile lor pe unde nevinovate? Desigur alte maimuţe, din acelaş trib de animăluţe fără creier, pe care nu le interesează decât accesul din ce în ce mai abundent la banane portocale şi viermi. Pentru că maimuţele ca şi urmaşii lor, oamenii, sunt omnivore.
    Ce defineşte maimuţa politică, în afară de lăcomie? Creier mic în insuficienţă de cuprindere, decât instinctuală a realităţii, mare poftă de putere cu orice preţ, chiar dacă din cele 10-15 cuvinte care le pricepe face titlu de doctor. Vrea să fie sus şi tare chiar dacă în viaţa lui de 2-3-4 decenii nu a reuşit să bată un cui într-o scândură. Se gudură pe lângă stăpân şi dacă acesta îi dă un deget i se suie pe umari şi apoi i se urcă în cap şi începe să-l ţopăie până-i face creierii piftie.
   Deocamdată poporul român s-a remarcat doar cu doi maimuţoi. Ponta şi Antonescu. Animale de menajerie pe care nu numai Uniunea Europeană nu vrea să-i achiziţioneze, dar şi orice ţară din lumea a treia refuză să-i aclimatizeze în rezervaţiile de primate, de care au atât de multă grijă.

                                  Omul
  Omul a fost făcut de Dumnezeu, ca să ajungă, în vârful lanţului trofic, zeu. A greşit şi a umplut planeta cu oameni, cu duh ţi fără duh, majoritatea fameni. A ales un popor, coadă de topor care să dea ideea. Cu tora în faţă a supus femeia.Oamenii maimuţă, cu sau fără puţă, au început să creadă, că unii sunt membrii de cireadă şi alţii mai aleşi vor fi cei culeşi să dea cu biciul, pregătind supliciul existenţei proniei cereşti, penntru cei care rămân tăcuţii peşti. Oamenii trăiesc într-o mizerabilă vânzoleală, în aceeaşi oală dată de Pământ, pe bază de cuvânt. Cuvinte multe sau puţine, munci mari sau leni infime, deşi în gene-avem divinul, din noi se scurge doar veninul. Rudimentarul e prolific, gîndirea n-are căutare, cădem într-un noroi politic, că omenirea n-are stare. Cînd Tera se va scutura, să scape de ciugulitori, mi-e milă doar de ţara mea, că vom pierii ca răpitori, deşi de când tălpim Pmântul, n-am deranjat nici cântul, vântul, dar din sudoarea de pe frunte, rămânem doar oşteni d munte. Noi zei nu vrem să fim aiurea, dar ne va ocroti pădurea.

                              Animal cantry.
     Animal planet alege prin emisiunişe sale diferite tipuri de comunităţi animale cărora le studiază comportamentul şi modul de adaptare la mediu.Mă gândesc, cum ar fi ca într-o serie de emisiuni să fie relevate comportamentele animale ale oamenilor din diferite regiuni ale globului. Sau dintr-un anumit areal Carpato-dunăreano-pontic. România apierdut în ultimii 22 de ani mai mult din jumătatea oamenilor săi. Au devenit un fel de animal nepăros dar şi fără creer, fără bun simţ, fără discernământ şi ruşine.
    Am sperat ca de ziua naţională a României fiecare dintre noi să se considere român  mândru şi drept, poet şi cântăreţ al virtuţilor naţionale transmise din strămoşi. Ce-am văzut? Maimuţe fără ţară, hiene nesimţite, vulturi hulpavi, copii băgaţi de mânuţă în mizeria de hazna a politicii româneşti. În loc să vedem oameni veseli cu steguleţe, cu copii cu steguleţe în braţe cărora să li se transmită un sentiment de dragoste de ţară, de recunoştinţă faţă de înaintaşii care au făurit România Mare, care cu decenţă să se plimbe prin parcuri, vedem o hoardă de flămânzi care tăbară pe sarmale şi fasole. "Măi mârlane, nu poţi să-ţi faci acasă 2-3 sarmale sau o cratiţă de fasole?" Pe oamenii străzii, pe aurolaci şi boschetari îi poţi ierta că se reped la asemenea bucate, dar pe un om îmbrăcat bine, cu pretenâie de "dumneavoastră", nu pot să-l văd fără greaţă în suflet îmbulzindu-se la lăturile primarilor. După cum a ajuns ăara asta Apocalipsa ar fi un miracol de izbăvire a sufletelor animalizate de starea de fapt.  Nu  politicienii sunt mizerabili, ci poporul care îi ridică.
   Cum nu mai avem popor, nu vom mai avea în curând nici ţară.
   România a trecut prin momente infinit mai tragice, în războaie, în secetă, în sărăcie, dar nu-mi amintesc, din copilărie să dea asemenea exemple de jigodism uman. Oamenii se ajutau între ei, din toată sărăcia împărţeau şi cu alţii, acum sunt în stare să-şi ia unul la altul sarmaua de pomană din mână. Se înjură şi se bat pe orice ciosvârtă de pomană sau în posesie, se înghesuie să nu ia altul ce crede că i se cuvine lui.
   Cu mobilul la ureche, care costă ceva bani, cu maşina în parcare, ţugulanul nesimţit, dă din coate să ajungă în faţă la toate cozile. Chiar şi dacă se va da o dată şi o dată balegă de pomană, tot o să vedem bătaie.
   Cum să construieşti o ţară pe model occidental cu asemena mizerabili în toate generaţiile.Educaţie de junglă, puturoşenie de deşert, ritmuri de viaţă de triburi primitive, convieţuire peraterească, animal cantry România.
   Toate mesajele mele sunt în van întrucât cei ce ar trebui să simtă ceva nu citesc.