Sfinxul

Ce-i Sfinxul? Creator de Lume

Într-un efort nepământesc,

Nisip pietrificat în spume,

De sila celor ce gândesc.

Cei ce-au venit din infinitul

Vieții fără de sfârșit

Să pună adevăr în mitul,

Că omul e desăvârșit.

Dar animalul ce grăiește,

Își ține vorbele în burtă,

Iar inima prin ea sfîrșește,

Viața prostului e scurtă!

                          Letargie

Trăiesc o letargie, un cumul de viață,

În care m-am bătut cu morile de vânt,

Când soarta ți-e cuprinsă în banii din piață,

Și cei ce cuvântează, n-au dreptul la cuvânt.

Trăiesc sfârșitul vieții, cu sufletu-n scleroză,

Că toată-înățătura s-a adunat în van,

Și cel de lângă mine n-au litere în poză,

Dar se distrează strașnic pe clape de pian.

Un animal e tainic, gândind pe glasul lui,

Un om cu păr pe creier, chiar altfel, cuvântând,

Rămâne doar maimuță, din facerile Lui, 

Că nu-l mai are Domnul,într-un potop curând.

                              Părinți

Căinați-i pe părinți, au avut ei rostul lor,

Fie proști fie cuminți, v-au trimis în viitor.

Unii au făcut copii, doar din dorul de culcare,

Alții i-au dorit a fi, sprijin vremii viitoare.

Oricum lumea ne petrec, fericiți cei cu urmași,

Cei ce-au petrecut la rece, n-au fost buni enoriași,

Când n-ai cine să te-îngroape, vezi-ți viața în belșug,

Mori ca animalu-n junglă, fără lacrimi pe coșciug.

                          Armata, oaia neagră a revoluției.

         În anii de sfârșit al deceniului IX, din secolul trecut, armata era o masă de manevră pentru Economia Națională. Strângea recolte, scotea cărbune, construia drumuri și căi ferate. Pregătirea de luptă era doar o gogoriță. Nu exista combustibil, se făcea economie la muniție și în context, cei mai buni comandanți erau cei obedienți Partidului, cu precădere elementul muncitoresc, subliminal în cultură, bun la văruit bordurile și creșterea porcilor în G.A.Z.-uri.

          Subminarea puteri de apărare a Armatei României, a capacității ei de decizie, a început în anii 80.Într-o supervizare atentă a agenților K.G.B. din armată se speculau cerințele Partidului Comunist în promovarea cadrelor. 

              Erau promovați comandanți pe toate nivelele, cu complicitatea generalului Oprița, șeful cadrelor, prieten la cataramă cu Militaru. nu exista comandant de unitate sau Mare unitate care să știe pe ce lume trăiește.

              Pregătirea loviturii de stat din decembrie 1989 s-a accentuat în vara anului 1989. Toate Marile Unități Tactice au fost lăsate fără comandanți. Cum comandanții de Armate și categorii de forțe armate erau doar politruci, armata a rămas fără decizie. La Timișoara a fost numit ca șef de stat major al Diviziei Mecanizate un ofițer fără școală, predecesorul său a fost mutat la Iași, altă Divizie mecanizată fără comandant. Deci axa viitoarei lovituri de stat era într-o apărare derizorie.

              În iulie 1989 s-a emis un ordin ca ofițerii absolvenți de Academie să fie mutași de pe funcțiile care nu aveau această prevedere de studii.Concomitent au apărut noi Ștate de organizare prin care funcțiile ofițerilor foarte bine pregătiți, cu prestanță și fler militar, au fost modificate cu prevederi de studii inginer sau fără. Foarte mulți ofițeri de valoare au fost scoși din comandamentele de unități operative și structura Marelui Stat Major și mutași în garnizoane nesemnificative.

            Și astfel armata s-a făcut de râs dar a servit oportun gașca Iliescu-K.G.B.

                      Sfârșitul Lumii

Sfârșitul Lumii va veni, în fiecare clipă,

Un organism moare subit, pe-a timpului aripă.

Un univers infim, pierdut, în Universul mare,

Cu miliarde de celule și-o lume-n fiecare.

E infinit al serii cer, înveșmântat în stele,

Tot infinit  și-n adâncul particulei rebele.

E greu ca să pricepi, nebun, pe unde nu-i nimic

Și că eterul e prea plin de praful cel mai  mic.

Ce-i omul în acest context, făcut de zeii falnici?

Să-și caute loc în nemurire, un animal pra jalnic.

               De ce nu se rupe U.S.L?

     Ca să constați că un copac va rezista furtunii, trebuie să-i studiezi rădăcinile, tulpina, crengile și frunzele. U.S.L.-ul  a fost creat pe baza unei îngrășării exagerate a rădăcinilor de către o subvenție substanțială din partea răsăritului, pentru a bloca dezvoltarea europeană a României. S-a dus pe apa sâmbetei Planul Nabuco, s-a dus intrarea în Schengen. Pe rizomii flămânzi ai P.S.D. și P.N.L., de opt ani în opoziție, pe frica de asanare a solului infestat de substanțe nocive, copacul strâmb al pustiiri a forțat creșterea.

     De frica justiției, în acompaniamentul maneliștilor de la Trustul Intact, cu vioara întâia Voiculescu, toți penalii și-au împletit rădăcinuțile. dacă tartorul devalizării țării, a ajuns la pușcărie, ce se poate întâmpla cu hoâii mai mici?

       N-o să vedeți niciodată o bandă care a spart o bancă să se deconpire prin certurile dintre membri. Stimulați de votcă și ciorbă de varză, tot mai mulți parlamentari P.D.L., P.U.N.R., U.D.M.R,, de la naționalități și-au dat mâna ca să scape de pușcărie, sperând să îngenuncheze justiția. Nici astăzi nu le vine să creadă că n-au reușit și rămân la aceeași infatuare.

      Ca să se spargă U.S.L.-ul trebuie ca fiecare demnitar sub această siglă să-și dea în gât colegii, fiecare cu cât a primit pentru a-l îngropa pe Băsescu și statul de drept.

                             Prostia

Prostia n-o combați cu vorba,

Cu mătrăgună nu dregi ciorba,

Pe prost nu poți să-l faci cu-minte,

Punându-i cartea înainte.

El va rămâne-n dulce-n post,

Același dobitoc, deci prost.

Pe vremuri, cruda boierime

Dădea cu biciul în prostime,

În vremuri noi, emancipate,

prostimea bate și iar bate.

          Electorale

    Nici o țară nu poate deveni cu adevărat democrată, ci doar așa zis ”democratică”, dacă în legile electorale aplică principii de sorginte comunistă. Nu poți să spui că puterea poporului se bazează pe regula lui Putin: ”nu contează cine votează ci cine numără voturile”. Atâta timp cât, omul onest introduce o opțiune în urnă și la numărare apare altceva, mai apar dorințele morților, pușcăriașilor și a celor absenți, nu putem spune că avem democrație.

   La toate alegerile de după 1990 s-a furat în prostie. Se încingeau hore de șpăgari și nesimțiți, între cei numiți în secțiile de votare, birourile electorale, conduse în mare parte de judecători obedienți și interesați, din vechea gardă securisto-partinică și beizadelele lor, polițiști și membri.

   România nu a ajuns , din întâmplare, groapa de gunoi a Europei. Ea s-a afundat singură, prin gunoaiele ei umane într-o mocirlă fără ieșire, prin gătejele și căcărezele aflate în fruntea torentului așa zisei ”revoluții”.

   O lege electorală corectă, de bun simț, de notorietate juridică și umanistă, nu trebuie să permită accsul în funcții publice a impostorilor, analfabeților, mafioților și interlopilor. Nu se poate ca să defilăm cu primari și consilieri fără carte, cu plagiatori cu intelect subliminal, în consiliile locale sau județene, în parlament!

   Orice organism fără creier sucombă. instinctele și burta plină nu-l ajută în supraviețuire!

              Rușine!

Rușine națiune de hoți și de bandiți,

În care impostorul e cetățean de frunte,

Ni se topește-n plânset un Sfinx în vârf de munte

Și Babele  în bocet deplâng străvechii Sfinți.

Rușine națiune că nu mai ești română,

Zamolxe ți-a dat cinste de-atâția mii de ani,

Că te-ai încins în hora străinilor șnapani,

Și nu mai ești, pierdut-o, pe șara ta stăpână.

                      Ponta

Ponta stupului o ține, maatca harnică, robustă,

Nu ciopor de trântorime care-o caută pe sub fustă.

Dacă-i una zăpăcită, alergând în stup haihui,

Trage biata albinuță să ouă, să facă pui,

Numai că cuconii care, ar hrăni întregul roi,

Ies tot trântori, din celule, doar o masă de gunoi.

Cum să vezi în primăvară, jocul rodului din stup,

Când albinele rod ceară, trântorii se duc la zdup.

     Ponta-puterea de populare a un unui stup.

          Dac-aș fi...

    Trăim într-o lume de minciună. Ascunzișurile minciunii, ne vor aduce, iute,iute, APOCALIPSA. Fiecare animal numit om, mai ales cel care are conștiința în burtă, nu-și pierde vremea pentru progres și viitor. Cel ajuns la putere se desfată cu aroganță și nesimțire fără a gândi la ziua de mâine. el are de îndestulat doar beizadeauă lui puturoasă.

     Dacă aș fi interlocutor, reporter sau moderator l-aș întreba pe cel din fața mea:

      - Ai conștiință? Bazată pe ce?

      - Vorbești cu glasul tău sau ventriloc? Ai în cap propozițiile tale sau repeți ca un papagal poezia spusă sau impusă de alții?

      - Câți bani primești pe măsluirea adevărului?

       - Ești om sau maimuță?

      După care aș dialoga cu individul. poate aflu lucruri noi și adevărate.

                     Noi nu mai vrem pământ!

Noi nu mai vrem pământ, luați-l voi,

Occidentali semiți și alți strigoi.

Popor sărman, din deveniri vetuste,

Ai altoit din greieri mari lăcuste.

Cri,cri, cântat-au sărăcia,

Acum lăcuste rod din România.

Scriu vorbe plânse, printre lacrimi scriu,

Că plaiul nostru va sfârși-n pustiu.

Și e normal, o țară de iobagi,,

Să aibă vântul forță în nădragi,

Iobagi români, că ceilalți venetici,.

N-or să mănânce zeamă de urzici.

Se duc păduri în gatere străine,

Se rupe-n brazde iarba pânâ-n vine,

Se-arată piatra, sărăcind izvorul,

și ni se stinge adormit, poporul.

                      Cea mai mare paradă militară un FÂS!

     Este foarte greu să faci prostimea actuală să-și aducă aminte și mai ales să priceapă că România nu mai are armată. Ultimele date arată că, Armata Română dispune de un efectiv de 27.000 de militari, din care 7000, trupă și restul grade și civili, un fel de parazitism militar. La acest efectiv, avem 40 de generali, în timp ce pe vremea împușcatului la 370.000 de militari aveam 20 de generali. Conform tratatelor internaționale România avea dreptul la aproape 300000 de militari, la 1000 de tancuri, 2000 transportoare blindate, 1500 guri de foc de calibru mare, tunuri, obuziere, instalații de lansare rachete, 300 avioane de luptă și 1500 de aeronave auxiliare și elicoptere.

   Ce avem astăzi, după ce am dat la fier vechi moștenirea ceaușistă? Aproximativ 80 de tancuri, cam 200 de transportoare blindate, 8 avioane deluptă performante și 24 de duzină, un crucișător de croazieră, două fregate golașe și 12 nave de luptă.

   De unde independență și suveranitate națională?

   Prezenta paradă reprezintă în total, ca efectiv, un regiment de ifanterie și ca tehnică un batalion. În 1989 România Socialistă dispune de 45 de regimente mecanizate, 10 escadrile de avioane de luptă a câte 12- 18 aparate, 160 elicoptere de luptă și 75 nave de luptă. Nu mai vorbim de infrastructura auxiliară și de aprovizionare.

   Vă uitați înapoi, dragi politicieni să vedeți pe ce v-ați clădit averile?

                              Mizerabilul fariseu.

      Se închină la sfintele moaște. De câte ori are prilejul băii de mulțime. Altfel se închină, cotidian Diavolului. Habar nu are ce se ascunde în recunoștința sufletului ortodox față de martirii credinței strămoșești. Un semi-semit, un ateu pierdut într-o educație de loază, nu poate accede la cele sfinte. Habar nu are ce e aceea o vecernie, ce e o denie, ce e o slujbă, o predică. S-a spovedit vreodată? N-a văzut nici coperțile Bibliei.

      Blasfemie! Acest individ nici nu poate fi primit în biserică. Nici nu este botezat, dar preoții fac politică. Atenție-nu biserica face politică, ci libidinoșii clerului. De două mii de ani preoții săraci și martiri au purtat turma românească spre izbăvire. Acum bat din palme pentru pieire.

     Cum poți lăsa ca balele unui mitoman fără cei șapte ani de acasă, în sens românesc să se prelingă pe icoane?

                       Hărnicia

Harnic e copilul care, e sărac dar și iteț,

Ce se-aruncă-n lumea mare, ca să iasă din coteț.

Hărnicia e virtute, pentru cei cutezători,

Cei ce știu ca să asculte, și să-învețe cu fiori.

Dacă lenea protejează și părinți dar și copii

Furtul îi avantajează, unde suntem, ce vom fi?

O vâltoare-n Lumea asta, a dat sceptre la bandiți,

Ce vor face cei cu daruri, ce vor face cei cinstiți?

Beizadeaua se răsfață, pe averile furate

De părinții lui pe față,unde ești acum, dreptate?

                               Și tu Brutus?

     Sunt ultimele cuvinte alee lui Cezar. O lovitură sub centură pentru întreg Imperiu Roman. Un nepot, fără mamă, fără tată, crescut în puf de beizadea l-a înjunghiat pe cel mai mare și genial conducător al Romei.

     De la cest Brutus moștenim în limba română cuvântul ”brută”. Ce este o brută? Un animal cu chip de om, sau un om cu copite și coarne care calcă cu nesimțire în picioare nu numai pajiști dar și areale locuite. În pofida felinelor! Mă înteb cum un întreg popor de animale de situații și apucături diferite, pot să se adune în jurul unui bou, care nu e nici taur, cu fudulii, nici vacă cu uger.

     Pe românește, un asemenea animal cu poziție verticală, în mers dar nu în gândire, se numește mârlan. Dar la o națiune de mârlani, e normal ca alesul lor să fie așișdelea.

     Nu se poate ca România să se încline la o asemenea muhaia, cum este primul ministru Ponta și să înjure un om care și-a făcut datoria, cu greșelile eminente și care are verb după regulile legilor logicii, cu subiect și predicat și cu părți adiționale din care înțelegi realitatea. Dar un popor 90% analfabet nu poate gusta cuvântul. Prostimea, adică vulgul, are un vocabular de 100 de cuvinte, din care 5o% sunt înjurături și restul versuri din manele, habar nu are pe ce lume trăiește. Aplaudă spurcăciunile și țipetele înalte!

                              Top secret!

    Într-o ședință ascunsă, în mare secret, liderii P.S.D. au hotărât să guverneze încă 50 de ani de acum încolo. S-a hotărât ca toți politicienii, baronii și primarii acestui partid să aducă din paradisurile fiscale banii dosiți. Își vor vinde proprietățile din varii continente și vor investi în viitorul poporului român. Radu mazăre își vinde plaja din Madagascar și va revitaliza Șantierul Naval Constanța. Nicușor Constantinescu va participa la extinderea și vitalizarea portului. Oprișan va industrializa cele mai sărace județe din Moldova, va termina canalul Siret-Bărăgan. Dragnea va umple Teleormanul de combinate, Năstase va termina canalul București-Dunăre, etc...

    Ne vom închina cu pioșenie la acești binefăcători ai Patriei și vom aștepta cu sufletul la gură ca și baronii celorlalte partide să se alinieze...

                           Vin chinezii.

        Or fi mulți? Șmecherii au venit încă din 1990. Știfturi pe toate drumurile. Mafii și crime.Miere produsă de muștele de balegă. Carne din ”dracu știe ce”.Adidași, blugi și geci ce se destramă la prima purtare.Etc...

         Un tâmplar bătrân poate să-ți spună că un scăunel cu trei picioare este mai puțin periculos decât unul cu patru. În așa zisa ”perioadă de tranziție” au tras de noi rușii, americanii și Uniunea Europeană. Ne-au frecat de am rămas fără tur la izmene. Acum vin și chinezii. La mărimea lor și puterea economică, nu prea au ce lua de la noi. Dar pot să ne aducă. Milioane de ciuciunghezi care să mușineze pe drumurile și șantierele viitoarelor pământuri vândute. Noi cu traista în băț, în Africa!

        În perioada comunistă, tot ce s-a construit a avut la bază inteligență și profesionalism de sorginte autohtonă. Am în ochii copilăriei sutele de mii de camioane, tractoare și autoturisme care plecau în săraca Chină. Dacă ne-ar aduce hărnicie și seriozitate, jos pălăria, dar politrucii noștri, cu baronii noștri,cu boschetarii noștri, vor exporta vârtos aceste caracteristici ale românilor peste hotare.

          Vom avea un spațiu Danubiano-Pontic, fără daci și conlocuitorii se vor gălbeji cu mare succes!

                 Limpezire

Într-o apă tulburată se aruncă praf de var,

Pentru a vedea o dată, care-i om, care-i avar.

Pe la noi, butoaie proaste, apa nu s-a limpezit,

Cred că doar cu praf de pușcă, vom privi către zenit.

Oricum prăduiala dusă, nu mai vine înapoi,

Deci să punem pe sub lespezi, toți acei prea-vii strigoi,

Măcar să-i astupe grundul, și pe ei și mâna lungă,

Ne trăim noi sărăcia, ca blestemul să-i ajungă.

                 De câte ori?

De câte ori, eu te-am mințit, ca sevă de rușine,

De câte ori te-am înșelat, să-mi fie mine bine?

De câte ori, eu ți-am promis și Luna dintre stele,

Sau alte daruri fabuloase, în râs, puterii mele?

Măi omule, dacă ești om și n-ai râie în palme,

Ferește-te de-a face rău în scârbă de sudalme.

Oricum viața ta-i un știft, când te întinzi în groapă,

De ce să n-ai un Dumnezeu cu cei ce te adapă,

De ce să crezi că ești făcut din aluaturi fine,

Când n-ai în sângele stătut, decât hâdă rușine.

Nu ai rușine, că alt fel ai prinde nemurirea,

Dând sufletușlui un imbold, de-a crește omenirea!

                                F.Î.J.

      După ani și ani de  citiri filozofice am ajuns laa concluzia că cea mai bună doctrină ideologică este cea a F.S.N.-ului românesc. F.Î.J.- fură, înșală, jecmănește, îndemn sau lozincă perpetuă de 24 de ani, a clasei politice românești ieșită din gunoaiele revoluției capitaliste de după 1989, reprezintă chintesența unei gândiri democratice marca Iliescu-Roman-Ciorbea-Năstase -Tăriceanu-Boc- Ungureanu- Ponta, Nici Platon nici Socrate nu au reușit să pună baze mai solide democrației balcanice. Democrația grecească se baza pe acțiunea cetățenilor, în principal stăpâni de sclavi și pământuri, negustori și bișnițari, deopotrivă cu oamenii liberi asistați social. E normal, ca democrația noastră să se bazeze pe hotărârile celor îmbogățiți pe baza statului și prostiei vulgului sărac, a hoților, interlopilor în horă cu justiția și poliția, a fripturiștilor de neam bun.

       Câți din bogătașii zilelor noastre se aruncă în neam la 5-10 generații anterioare? Ceaușescu ne-a lăsat pe toți simbriași la Statul Comunist. De unde au apărut burghezii, baronii, miliardarii, țiganii superbogați și beizadelele lor?

       Din democrație!

                            Eminescu

Îl am pe Eminescu-n suflet, martir al nației românee,

Ucis în plină tinerețe de pofta liftelor păgâne.

El a cântat în doină dorul și visul nostru de iobag,

S-avem și noi o Sfântă Țară, s-avem și noi un mândru steag.

De când e România verde, sădită pe acest pîmânt,

Avem atâtea rozătoare, venite-n japca unui gând,

Străini pe care nici Caananul nu mai putea să-i mai încapă,

Au tăbărât pe munca nostră, pe sârguința ce ne-îngroapă.

Ne-au luat feciorii la oștire, să moară pe pământ străin,

Ne-au luat și fetele din horă, bătaia jocului hain,

Ne-au luat de sub pământ podoaba sortită nouă de Zamolxe,

Ne-au mocirlit substanța vrerii și a credinței Ortodoxe.

Și toate cu poftiri de faimă, de avuție și onor,

A nesimțitelor pleiade, croite-n coadă de topor.

                        Asfințit

Oricâte stele ai avut pe umari, piept și-n minte,

Vine o vreme când spășit, n-ai visuri înainte.

Când mușinind prin amintiri, adori în panoplie,

Trecute fapte de amvon, de care nu se știe.

Te uiți pierdut, în jurul tău cum cei flămânzi te uită,

Săraci în minte și-n nevoi, cei ce gândesc prin burtă.

Ai dat din tine, altruist, pomană și putere,

Na-i strâns din dinți ca să aduni mărire și avere,

Dar care om hapsân și gol, ți-ar recunoaște firea,

Pe lumea asta de smintiți, de cinste-i necinstirea.

                 No,hai!

Hai la luptă măi române, cei cu inima română,

Că pe jigărita țară, națiunea nu-i stăpână!

Lasă vulgu-n rumegare și cinstește-învățătura,

Munca ce înnobilează firea și păstrează-n noi natura!

Pune cioclii în sicrie, plimbă-i cu un dric de fier,

Prin hidoase catacombe, până mizerabil pier!

Nu se poate ca o țară, cu oameni de omenie,

Să piară sub vreri străine, înecată-n sărăcie,

Blestemată la prostie!

                          Politrucii noi

      Pe vremea comunismului, a copilăriei și tinereții mele, activiștii de partid, adică politrucii, erau selecționați din loazele societății. Trebuiau să fie săraci, deci leneși. Cine se putea îmbogăți fără muncă? Trebuiau să fie muncitori, adică să facă parte din clasa muncitoare, nu meseriași și să știe cât mai puțină carte, adică să aibă mintea odihnită pentru a putea memora sloganurile și lozincile propagandei marxiste, ateist-științifice. Ca moralitate se doreau oameni necopți etic și intelectual, oportuniști, lingăi și turnători, excepțional torționari.

     Nici un politruc, cu rare excepții nu avea meserie, nu era specialist în cariera pentru care s-a pregătit și atunci dădea dosul la trai pe vătrai prin datul din gură.

     Vedem astăzi, spre rușinea națiunii române, politruci libidinoși, de vârstă necoaptă sau dinozauri comuniști care fac politică. Parlamentul e plin de analfabeți cu diplome particulare, indolenți și nesimțiți, mincinoși și duplicitari, pricepuți doar la eludarea sau tragerea legilor pe turta lor, ușor de manevrat de diavolii noii ordini.

      Nu e posibil ca administratorul țării, primul ministru să fie un țâști-bâști, neșcolit, fără școală și fără cei șapte ani de acasă, din lipsă de tată. Nu mai vorbim de Tatăl Nostru. Se pare că filonul ateului Iliescu a trecut prin posteriorul lui Năstase în pupilul rătăcit Victoraș de la oraș. Crescut în vagabondaj pe trotuare, acest individ nu a mirosit pământul și mai ales pământul patriei cu tot habitatul lui. O marionetă fără simțuri, un Pinochio de lemn-Tănase, cu sfori din viscerele Varanului. Quo vadis Besmeticus?

               Iarnă grea

Va mai veni o iarnă grea, să le astupe sărăcia,

Sub stratul ondulat de nea, celor ce-și vaită-n van prostia.

Vor sta palate de țigani, sfidând obscenul în zăpadă

Și acareturi de golani, întinse pe a treia stradă.

Va bate crivățul în vilă, umplând cu miezuri de răceală
O jecmăneală fără milă, a celor slabi și fără școală.
Va plânge ștreașina în sloiuri, când se înmoaie ziua gerul,
Prostimea va zvâcni în roiuri să pupe moaștele din ceruri.
Avem deștepți, oameni de seamă, ninși peste tâmple de virtute,
Ce-amestecă aceeași zeamă ce-a nesimțire falnic pute.
Cinstitul tăvălește zilnic, același dor, același chin,
Ca cel cu cap, în viață silnic, să-l ia de mânecă puțin
Pe impostorul fără daruri, ce minte, fură și înșală,
Și joacă un popor la zaruri, că n-a avut parte de școală.


 

                               Laptele

Când laptele se fierbe, natural, deasupra se adună-n miez smântâna,

Bătută bine se adună-n unt, sfințind în bunăciune săptămâna.

Când laptele se lasă covăsit, ce-i bun se lasă-încet, încet la fund,

Deasupra iese zerul nedorit, stricând aspect și gust în mod profund.

Așa în lumea noastră de prostie, un lapte altfel, muls din natural,

Suim în sus un zer, ipocrizie  și țopăim în cel mai jalnic bal.

Avem un drept în fierberi de gândire să dăm în sus smântână sau cel zer,

Ce ne apasă tulbure-n dorințe, cu pofta lui, sau libertăți din cer.

Prea mult în lapte se dizolvă apă și vremea noastră scoate doar colastră,

Nu mai ajunge-n Ceruri rugăciune, prostia estepe deplin, a noastră.

                                  Cioclii

S-au așezat deasupra pe valuri de prostie, au prins puterea forței pe stânca de corali,

Ei își arogă dreptul de-a călări pe țundră, de-a hălcui din moaște, o clică de șacali.

Ei scutură salteaua într-un viol de vorbe, să liniștească vulgul, c-așa-i orânduiala,

Cei slabi să dea organe și suflete pierdute să le sporească girul ce-l dă agoniseala.

De-ar fi o bogăție din daruri vechi, celeste, n-ar fi durere-n satul alunecat în vale,

Dar e un jaf feroce, pe cel ce mai trăiește și moare-n disperare și fără pic de jale.

Cum poți tu stârv de forță să calci frica găinii, te dai cocoș pe unde de vorbe și scrisori,

Zădărnicind viața în stare să respire, pentru viața noastră, n-ar fi corect, să mori?

                             Îți mai rămâne visul....

Îți mai rămâne visul, când n-ai nici-o putere,

Să schimbi cu vorba fapte mânjite de durere.

Îți mai rămâne visul, în jur destrăbălarea

Înfige răutatea în Diavolul din noi,

Când sărăcia-n Duhuri, dă-n mlaștină cărarea,

În loc de Sfântă-agheasmă, noi mestecăm noroi.

Îți mai rămâne visul, ești Om doar în eteruri

Realitatea spurcă cu jafuri și crime,

Porunca dată nouă din cele șapte Ceruri

Și poezia vieții s-a înecat în rime.

Îți mai rămâne visul să oblojești în suflet

Firescul fir al vieții sfidând nimicnicia,

Îți mai rămâne jalea în norii grei de plânset

Și-n vis e curcubeul ce naște poezia! 

                       Omul

Credința mea-i că omul e antică potaie,

Cum rodul holde-i spicul și restul zaț de paie.

Cum miriștea o calcă și oi dar și bovine,

Amestecând destinul de om și de jivine.

Greșeala e fatală, un joc de Creator,

Ce a creat toporul și coada de topor.

Ce a crezut că omul e purtător de minte

Pe trupul de primată mâncată de instincte,

Curatul fruct și rodul nevinovat din pom,

A putrezit în burtă, din poftele de om.

 

                      Să nu...

Să nu invidiezi prostia, puterea forței, bogăția,

Să lași cristalul de rubin, curat să se topească-n sânge,

Și al vieții purul vin, să-ți plimbe-n minte poezia.

Să simți în trup fiorul firii, să te îmbete armonia,

Ce ține patosul naturii, deșteptăciunea, omenia.

Să te gândești la micnicia, unei vieți ce se sfârșește,

Să dai din poftele trării, un dar ce după tine crește!

Să nu trăiești în vegetare, ca un copac topit în umbră,

Să fi un om în cugetare și moartea să nu-ți fie sumbră.

                      Cernite ceruri

Cernite ceruri cad în ceață, în fiecare dimineață.

Ne cade Toamna greu în sânge și inimi triste prind a plânge,

Durerea pierderii de sine, a timpului pierdut din bine.

De fiecare sfert de an, suspinul trage la liman,

Dar sfertul toamnei de acum, ne lasă muritori pe drum.

Ne vine vremea neputinței, am înfundat glasul științei

Și-am venerat prostia-n sus și pofta-n cuiul lor am pus,

Al celor furi de vreme bună, săracă lume, ești nebună!

                           Justificarea poruncilor.

    1.Clasa conducătoare a poporului român nu are Dumnezeu. De fapt fiecare are Dumnezeul lui. Cum 80% din demnitari sunt de altă religie, e normal ca Dumnezeii să se lupte pentru supremație politică și economică în dauna ortodocșilor care doar votează.Iehova, Allah și Buda, Dumnezeul catolic cu dezidențele sale și o sumedenie de Zei își învârt cei mai aleși dintre enoriași în cercurile mafiote de subjugare a românilor ortodocși.Mai nou, chiar reprezentanții Dumnezeului nostro și-au dat mâna cu liotele păgâne, în mafia profitului. La ce le-ar trebui patriarhilor, arhiepiscopilor, episcopilor, stareților și altor fețe bisericești averi? Unde e Isus Cristos-ul din ei? unde sunt păstorii săraci ai turmelor sărace? S-au făcut ciobani și tartori de ciobani. așa că fiecare crede în Dumnezeul lui sau nu mai crede deloc. Ce, maimuțele cred?

   2.Doar popoarele sălbatice mai cred în chipuri cioplite, totemuri și amulete. Noi ne închinăm la icoane, pupăm moaște și ne înghesuim la pomeni. Mai apreciem tablourile lipite pe toți stâlpii în campania electorală. Pe baza lor apreciem care chip necioplit dă ma mult înainte de alegeri. Pe nici o poză nu scria ”hoț”. Și dacă sunt hoți și mincinoși, sunt hoții noștri.

    3.Noi nu numai că luăm în deșert numele sfinte dar avem o mâncărime în a lua în deșert numele oamenilor cinstiți și adevărați. Normal, pentru că în deșert bat multe vânturi și se stârnesc în zadar nisipuri.

    4.Dacă se poate să muncim o zi pe săptămână și să ne odihnim șase, ar care ar fi ziua de lucru? La parlament ar fi Marți, dacă nu se fuge la televizor. la guvern ar fi Vineri, vreo două ore.

                      Tânăra
Tânără cu mintea goală, ai făcut ceva în viață?
Dacă vrei s-ajungi madonă, pune mâna și învață!
De ce  crezi că sânii falnici și picioarele înalte,
Doar cu crețul de pe scalpu-ți vor putea ca să te salte?
E aiurea lumea asta unde creierul e pus,
Doar să dea destrăbălării girul celui mai de sus.
Numai școala le lipsește fetelor de vână bună,
Ca și munca aplicată, altfel duc un zbor de zână.

                     Cele zece pporunci

        Pentru Noua Ordine Mondială, trebuie inventat un al III-lea Testament. Pentru români trebuie inventate alte zece porunci. Numai așa își vor alege cu succes conducătorii.

         1.Să nu ai Dumnezeu. Exemplu Iliescu & comp!

         2.Să nu te închini decât la tablouri. Năstase!

         3.Să nu iei promisiunile guvernanților în deșert!

         4.Să te odihnești șase zile pe săptămână!

         5.Cinstește-ți părinții înainte de alegeri!

         6.Să nu ucizi maidanezi!

         7.Să nu păcălești desfrânarea!

         8.Să nu furi de la bogați!

         9.Să nu minți decât pentru bani!

       10.Să poftești la averi și vine și femeia altuia!

                            Sus Ponta!

        Suntem o națiune de căcat, atât de plină de tâmpiți că nu mai e loc de aer curat. Cum e posibil  ca peste 40% din români să aibă încredere în Ponta? Cum poți accepta să te reprezinte, ca națiune, un asemenea specimen?

        Cine e acest Ponta? Un bitang vagabond, care din întâmplare a ajuns și student analfabet care, se pare i-a tras-o bine lui Năstase. un bandit hoț și mincinos, pentru că, dacă a furat la doctorat, sigur a copiat toată perioada studiilor. de muncit n-a muncit niciodată. N-a bătut un cui într-o scândură și nici în perete, dar se dă drept cuiul lui Pepelea. Câtă nesimțire!

Independența eneergetică.

                 Independența energetică.

        Independența energetică, este o gogoriță, o plăcintă plină de E-uri, Euro-Atlantice și de O-uri, Oriental-Răsăritene, vândută într-o plasă de minciuni prostimii române, de cozile de topor ale noilor tartori imperialiști ai așa zisei ”Ordini Mondiale. Independența nu are procente! 6% de la Roșia Montană, 5% de la Chevron, nu știu cât la sută de la exploatările energetice și minerale. Din moment ce O.M.V. scoate petrolul nostru și ne vinde benzina și motorina la prețul mondial, E.O.N. ne vinde gazele scoase din subsolul românesc, despre ce independență energetică vorbim?

           În peste 4000 de ani de existență a poporului român, singurul regim care a obținut independența energetică a fost, regimul Ceușescu. În 1989 România se baza doar pe resurse proprii și exporta energie. Unde suntem acum? O colonie europeană din are cine vrea și cum vrea scoate resurse, cu complicitatea clasei politic din ce în ce mai nesătulă pe măsură ce țara sărăcește. 

          Votați proștilor, votați! Și după un an ieșiți în stradă. Ce-i pasă lui Iliescu, Năstase, Ponta, Antonescu de viitorul copiilor noștri?

               Revenire

Am aflat din surse negre, interlopi și mafioți,

Că de-acuma U.S:L.-iștii, nu mai vor să fie hoți.

Că-și vor regăsi umaanul și voința și puterea,

Să-și doneze către țară sufletul dar și averea.

Vor aduce cu toptanul, dinspre cele patru vânturi,

Banii risipiți aiurea, să rodească vechi pământuri.

Își vor vinde avuția risipită-n continente,

Spre-a aduce României spor de bani și alimente.

Vor închide robinetul scurgerilor din subsol,

Ce-au lăsat poporul pașnic și sărac și-n curu gol.

             Lasă-ne Doamne țărani!

Lasă-ne Doamne țărani cum voit-a Burebista,

Jefuiți de la romani, ne-am udat destul batista.

Lasă-ne să creștem oi pe pășuni de deal și munte,

Să trăim, adânc altoi cu seninul de sub frunte.

Nu-i lăsa pe hoți să fure osemintele străbune,

Orice urmă de pădure, iarba deasă de sub mure.

Nu-i lăsa să pustiască, să dea stânca în nisipuri,

Și apoi să chefuiască în destrăbălări de clipuri

Când mizeria umană, stăpânește minți bolânde

Dă-ne Doamne de pomană zile liniștite, blânde!

                    Gazele de șist

     Este atâta minciună și dezinformare, privind gazele de șist! Dar mai ales prostie și incompetență la toate nivelele infestate politic de neaveniți. Dacă șefii institutelor de geologie și geodezie, departamentele de minerit, habar nu au de ce subsol dispunem, ce pretenții poți avea de la populația prostită? Cert este că după revoluția, lovitură de stat a lui Iliescu s-a produs o hemoragie de date științifice pe care au pus mâna cine a vrut, în țară și străinătate. Schimbarea pe criterii politice, deasă și inopinată a șefilor de compartimente, înlocuirea specialiștilor cu politruci au creeat dezastru în secretele geologice ale statului. Vă dau un exemplu trăit de mine. prin anul 1999, șefa oficiului județean de cadastru mă ruga pe mine să-i dau coordonatele stereo ale izvoarelor termale din zona Venus-Neptun și mă întreba de unde le am.

     Gazele de șist au fost explorate încă din 1988 în zona de litoral. Americanii vin pe teren sigur pentru că Ceaușescu a cercetat geologic întreg teritoriu al României cu ajutorul sateliților americani. Zona de sud a Dobrogei este plină de pungi de gaz metan, hidrogen sulfurat și gaze dispersate în rocă. Problema e a fluviului subteran, a subsolului calcaros plin de grote, Și mai e o problemă care poate nenoroci un mare areal uman. Posibilitatea exploziei Mării Negre. Marea Neagră are doar o suprafață de 200m adâncime aerisită și populată de viață convențională. În rest până la adâncimea maximă de 2,4 Km este saturată de hidrogen sulfurat. Dacă în interiorul acestei potențiale bombe ar pătrunde pe diferite căi oxigenul, s-ar produce o catastrofă planetară. E oare bine să râcâim țărmurile acestei mări.

   În zona Moldovei, gazele de șist s-au acumulat  în teren aluvionar, moale, aflat în spațiul dintre falii tectonice. Aici s-ar putea activa un vulcan. Adio Românie! Pentru niște bănuți pe care îi vom obține printre degetele americanilor peste 10-15 ani, ne omorâm astăzi copiii. De nepoți nici nu mai poate fi vorba.

    Ce le pasă americanilor că distrug un colț de Europă? Ei trăiesc destul de departe. Oare rușilor le pasă?

                    Tristețe

Ninge-n sufletele noastre, fulgi cu pete de cianură

Se aștern pe-albite oase, ne iau aerul din gură,

Otrăvitele înghețuri stau  grămadă-n bătătură.

Vine iarna jefuirii, spolierii de subsoluri,

Venetici din alte sfere, au găsit în cuget goluri,

Pleava lumii e în frunte, ucid crucile simboluri.

Animalele cu blană n-au rapacitate-n bani,

Animalele cu piele, tatuate în șnapani,

Dau pe-o poftă de o clipă, viața miilor de ani.

Ce să-ți fac popor de curve, iobăgime ostenită,

Dacă pentru o ciozvârtă îți alegi în frunte-o vită?

Plânsul tău, tardivul vaier, nu te scoate din ispită.

Diavolul te amăgește cu arginții lui spurcați,

Pentru aur nu ai mamă, nu ai tată, nu ai frați,

N-ai biserică în tine milă pentru cei frustrați.

                         Cerul

E bolta cerului rotundă, sau raza ochilor albastră,

Îngemăneză roata lumii cu semisfera cea măiastră,

Ce ne păstrează în viață deși noi suntem trecători,

Ca orișice sămânță vie ce trece anii roditori?

Privim în nopțile senine, în depărtări atâtea stele

Făcând cupolă de gândire, o fi suflare între ele?

Sunt ochi în celelalte lumi care se uită prin eclipsă

Dacă vom rezita în ere sau suntem în Apocalipsă?

                    Aiurea

Eu spun și scriu doar în cuvuinte, dar cine le citește, oare,

Când toți aleargă înainte, sărind silabe roditoare.

E o glagorie străbună ce dă sămânță-n judecată

Și cere har de viață bună, nu huzureală și nu plată.

Să fi uman e-o aventură, iar om să fi e lucru mare,

Atunci când vrei să bagi în gură, o halcă groasă de mâncare.

Nu poftele creat-a omul și nici vampiri mânjiți de sânge,

Bogatul poleiește domul, săracu-n rugăciuni se plânge.

                             Pădure

Salcâmii s-au dus, în focul vremelnic,

Perdelele nu-s pentru omul netrebnic.

Pădurile cad sub drujbe măiestre,

Vieți fără vad se scurg de  pe creste.

E omul infim în pofte  comune,

Nici aer nu știm de-om avea, sau genune,

E poftă de vis, de-om cerși de mâncare,

Profundul abis, ne ajută-n cărare,

Și noi, muritori, ne rugăm către ceață,

Ca cei impostori să ne dea din viață.

                          Sfârșit

La creștet sfârâi-va lumânarea, lumina albă la un drum profund,

Ce se afundă să nu-l vadă zarea, făcându-mă încet, încet, un grund.

În timp ce un puseu de conștiință, un fum de risipire ca un duh,

Va flutura din aripi inocente, ducând gândirea mea către văzduh.

Dacă gândire-ar fi un flux de viu, un joc atomic în imens pustiu,

Aș crede astăzi cât mai sunt în viață, că bunele intenții prind viață

Și după moarte OMUL va vorbi, în faptele făcute de copii.

                        Avem

Avem o pacoste de țară, nu-i înăuntru ca afară,

Dar din afară ne-au venit, microbii poftei de venit.

Când călărești pe cai de vază, nu-îngurgitezi ciorbă de varză

Și nu te uiți în praful plebei, de sus, din turnurile Tebei.

Văzând pripon fanarioții, ne-au invadat de-îndată hoții,

Întâi din lumea lui Allah, apoi alți doritori de crah.

Ițarii i-am vândut și iia, tot ce mișca în România,

Austriecii și francezii, au prins la timp rostul amiezii,

Că-n seară, chiar și-n dimineață, se jefuiește doar pe ceață.

De ce na-i fur- găsi pe soare, o țară dată în lentoare?

Cu lideri poftă de maimuță, fără coloană, fără puță.

                                  Matematica politicii

     Un promo solicită angajarea fără discriminare și a foștilor pușcăriași. De unde discriminare dacă foști pușcăriași sunt primari, parlamentari și vor să candideze și la președinție.

       Politica a apărut în dezvoltarea istorică a comunităților umane încă din epoca tribală, când cei mai isteți și mai puturoși, nepricepuți la vânătoare și lupte au văzut că se poate trăi bine și dacă dai din gură.

       Politica dâmbovițeană, pe osatura fostului partid unic, a atins în zilele noastre apogeul superficialității.Și prostiei maselor vrăjite de șamani (șnapani), vraci(draci), preoți(hoți), vestale(haimanale), propagandiști(vardiști) și alte haite interlope i se cere votul. O aiureală că orice ar vota pauperul, voturile le numără clerul. Apoi se dau cu sania chiuind de cât suport popular au dobândit prin fraudă.

       Normal politica ar trebui să fie apanajul celor cu studii reale, care știu să numere și nu celor mâncători de vorbe. Să vedem cum arată matematic marea putere sau  majoritate politică de 70% a U.S.L.Ca și la referendumul de anul trecut se ia în calcul o măsluire de cel puțin 25 % a voturilor. Mai rămân 50% dintr-o prezență la urne de 40%, adică jumătate din cei șase milioane de alegători care au ieșit la vot, deci 3.000.000 de votanți. Unde e majoritatea pe care o reclamă noua putere. Unde e legitimitatea acesteia? După matematică.

         Democrația înseamnă puterea poporului, de ci a majorității. De când 30% reprezintă majoritate? Pe principiul aproximării matematice, 0, 49 se aproximează la zero și abia 0,51 se duce spre întreg.

       Grea matematica pentru politichie!

                  E Toamnă

E Toamnă-n sufletele noastre, îngrijorarea ne apasă,

Privim sfrijiți la nunți frumoase, într-un dezmăț cotidian,

A celor ce n-au sfinte case și nici reper pe-un meridian.

Cinstim în hoți și curve clare, un adevăr neavenit,

Popor bolnav de judecată, și dor adânc de parvenit.

La noi nu-i om cel ce gândește, nici cel cu dor de Dumnezeu,

Mai bine lenevim prostește, decât să hărnicim din greu!

Ce-i pasă codrului de creangă, stejarului de vâsc crescut,

Când un topor sau drujbă taie, pădurea nostră din trecut.

                                Nu

Am trăit în nihilism, toamna când natura moare,

Primăvara dând în floare,

Într-un ciclu oarecare, totul fiind eufemism.

Am țipat inconștient, într-un cor, manipulare,

Dând vieții căutare,

În păcat de fată mare, ca puiet de comunism.

Am crezut că alb și negru, e un început de spectru

Inventând culoarea pală.

Zâna-n straie de vestală, e pe lângă Sfântul Petru.

Am crezut că munca-i cinste, o endemică scofală,

Am pășit pe jos la școală, 

Să muncesc, să-învăț viața, ca să fiu un om integru.

Ce folos, că niciodată, când expus-am hărnicia,

N-am trecut peste prostia,

Celor ce țineau mistria, strânsă-în mână ca o piatră.

Au trecut de-a valma anii, erodată-i omenia,

Alții țin în frâuri mia,

Cu minciuna și mania dărâmând a noastră vatră.

                     Cad avocații ca, căcații!

      În ultima vreme, pe toate posturile de televiziune, mai ales pe Antene s-au vânzolit o seamă de avocați, de mare notorietate. avocați care au dat chiks cu Năstase, cu Becali, cu Fenechiu și azi cu Voiculescu. Cine mai poate crede că Mateuț, Abraham, Madam Muma Pădurii sunt genii de asistență judiciară? Până acum l-ea mers pentru că erau cei mai buni cărăuși de bani în Sistemul judiciar corupt din România. Doxă niet! Șpagă full! Dar câși interlopi au fentata justiția cu asemenea avocați?

                Primul nul

Când o damă de bordel, te vrăjește doar din vorbe,

Oferind ca dar fidel, când friptură și când ciorbe

Și ferind oferta serii, chiar dacă  a fost plîtită,

Ori e în suspansul fierii, ori nu poate din clătită.

Când un premier se joacă, în deplină inepție,

Oferind doar a sa moacă în filmări fotografie,

Fără să posteze fraze, cu depline înțelesuri,

Căutând aride oaze, între pofte și-între grețuri,

Fără să decidă lumii, de ce e atât de sus,

Doctoraș în ștersul gumei, cu rușinea în apus.

El e mielul cel umil, care lupii-l țin în pândă,

Behăie ca un copil sub un urlet de osândă.

Dacă oaia te-a făcut să paști iarbă cumințel,

Ce te dai așa felină, cap cu creier de vițel?

              Quo vadis?

     Acum 25 de ani, dacă un individ în educație semi-animală, ar fi proliferat inepțiile analfabete din ziua de azi l-aș fi scuipat în față. Nimic din Sfânta Scriptură nu justifică manifestările animale ale devoratorilor de bani și nesimțire. Apare o jigodie, numită avocată, de fapt Muma Pădurii, să sară în apărarea interlopilor și bandiților, violatorilor și criminalilor și mai nou în apărarea câinilor, nu neapărat comunitari. Această femeie, culmea mizeriei umane , adevărată coastă de drac a lui Adam, scorpionează bunul simț al vieții umane.

     Prostituția drogaților și schizofrenicilor, anti eutanasiere, câteva zeci de nebuni de băgat în zeghe, în frunte cu Vadim Tudor, denotă mizeria lipsei de cultură a iobagilor de la oraș. Animale analfabete, pe care Dumnezeu nu-i poate recunoaște ca oameni pentru că nu au conștiință ci doar simțuri.

    La Roșia Montană, manifestează minerii, care nu au fost și nu vor fi niciodată într-o mină. E vorba de escavatoriști, buldozeriști și șoferi, care vor decoperta munții noștri de mii de ani, vor demola lăsând piatră seacă, ne vor omorî pădurile, pășunile, animalele sălbatice și p cele domestice, inclusiv moții.

                Moartea lui Ionuț

       Scriu această tabletă pentru mine. Vreau ca în câteva luni sau ani să văd că am avut dreptate. nu mă aștept ca cineva să citească blogul meu, pentru că dacă l-ar fi citit până acum ar fi înțeles că nu renumele V:I.P.-urilor creează cultură.

        Ionuț a murit mâncat de un câine de rasă, special dresat pentru a ucide. Maidanezii mușcă și fug. nici între ei nu se omoară. Maidanezii nu ucid. Mă miră lipsa de acțiune a specialiștilor în psihologie animală. A fost suficient o oră pentru a astupa cu bani opinii?

        Graba cu care cei care au prelevat probe la fața locului de a mușamaliza situația am perceput-o din momentul în care cineva a spus că a găsit un maidanez cu sânge pe bot. O aiureală! un câine mănâncă o găină și după cinci secunde nu mai are sânge pe bot. Se linge, dar după o oră? 

        Nu vreau să mă erijez în procuror, dar la gradul de analfabetism neconcret care bântuie societatea românească, inclusiv justiția, e posibil fie ca procurorul de caz să fie un neavenit, fie să încerce un tun de înavuțire. Stăpânul câinelui de luptă care l-a omorât pe Ionuț, a avut la dispoziție o oră și banii aferenți să mușamalizeze tărășenia.cred că telefoanele au zbârnâit până la cel mai înalt nivel, și au avut timp și cei care gresează sistemul de justiție, avocații să intervină.

        De ce martorul cheie care pasă-mi-te s-a anunțat cu o săptămână în urmă la un post de poliție a venit la declarații cu un avocat? Ori el este stăpânul câinelui ucigaș, ori este slujbașul patronului. De ce a plimbat copilul mai mare, preț de un kilometru, când avea 200 de metri la dispoziție să-l ducă la bunica.

       Dubioasă e și liniștea cu care familia a acceptat pierderea. Aici s-au aruncat bani grei și din nenorocire s-a activat ura în societate între cei cu dragoste de animale și animalele politice. Plebea nu contează!

                     Copilăria

Mi-e dor să văd ca altă dată, copilărie fermecată,

Când țâncii alergau pe dealuri, într-un imbold de idealuri.

Știau ciupercile pe nume, ce păsări ciripesc pe lume,

Ce ghindă seamănă stejarul, ce iască-aprinde-n loc amnarul,

Ce animale-n vizuină, au căutare de felină

Și care-s cele prigonite de poftele nestăpânite

Ale consumului de carne și expoziției de coarne.

Acei copii își făceau singuri și furculițe dar și linguri,

Își fabricau, de joc arșice și împleteau plesne de bice,

Ei inventau îndată jocul, când anotimpul da sorocul.

În rest dregătoreau ograda și nu aveau contract cu sfada.

Făceau ce porunceau părinții, lăsând în timp izvorul minții.

Se ascundeau în altă parte ca să citească dintr-o carte,

După o zi de oboseală, făceau din noapte dor de școală,

Și buchiseau la lumânare, din cărți cultura ca chemare,

Știind din suflu de balaur că meseria e de aur!

                         Nu-i

La o margine de sat, un bătrân, mai treaz, mai beat,

Plimbă pașii a pustiu, către propriul lui sicriu.

N-are drumuri, n-are stare, dar dă totuși din picioare,

N-are doruri, n-are chin, și-a făcut un baldachin

Și se dă din jos în sus, lumea ce-o avea de spus?

Și se dă din zi în noapte, fără chipuri dragi și șoapte.

Noaptea-întreabă stelele, care-i sunt belele,

Ziua-întreabă mândrul soare, cu călduri rătăcitoare,

Dacă umbra lui se vede, pe pământ cu iarbă verde.

Umbra ta o văd, în fine, răii , de le-ai făcut bine,

Dar nu-n semne de iubire, nici gânduri de pomenire,

Ci-s sudalme fel și fel, ce-a făcut, cine-a fost el?

C-ai trăit mereu cu milă, pentru cel ce iscă silă, 

Ai iertat și-ai înghițit, crestătură de cuțit,

Pietre-n trup de ponegrire și nici semn de mulțumire.

Pentru asta vrei să ști, de pădurea va jeli,

După-un hoit căzut în hăuri, fără țipăt și ecouri,

După-o searbădă poveste, care-a fost și nu mai este?

                       Banii

Banii-s ochiul Dracului, de când Iuda cu arginții

Și-a vândut Sfinții Părinții și chiar dinaintea lui.

Banii se câștigă-n trudă, cu sudoare și gândire

Dar parșiva omemnire și-a decis o soartă crudă.

Banii se adună vrac, la bandiții carnivori,

Care pun de sărbători, aghiazmă din praf de drac.

Unii vând copii, femei, alții droguri și otravă,

Dau cu sânge pe otavă, alții-s căini din semizei..

Dacă armele omoară la-îndemână de nebuni,

Cum să creștem țânci mai buni, într-o oarecare țară?

 Cum să dai imbold în școală la frumoasă-învățătură,

Când câștigă cel ce fură, cel ce minte și înșală!

Care bogătaș cu nume, a produs în viață-un cui?

A ciordit pe dreptul lui, cu puterea lui în lume.

Că mint politicienii, că promit pe burta lor,

Nu-i ieșire din decor, ei cinstesc prostia vremii.

Dar câând ziaristul minte, pentru bani și bunăstare,

Dai cu șișu-n boț de sare și vezi negru înainte.

                          Noii torționari

       La un post de televiziune se vorbea cu jumătate de gură despre torționari. Normal, patronul postului este și el un torționar, modern și stilat.

       Despre torționarii proaspeți, cei care au aranjat și au omorât în decembrie 1989 nu se vorbește, ei sunt eroi. Și ei au pensii de zeci de mii de lei. Un locotenent colonel, cu intelect subliminal, care poartă răspunderea militară și penală a crimelor de la Timișoara, fiind fost comandant al garnizoanei, a ajuns în șapte  ani general cu trei stele și are o pensie de 7ooo de lei. Toți generalii și acoliții lor care și-au dat mâna pentru a consacra lovitura de stat Iliescu-Militaru ca ”revoluție” se lăfăiesc în pensii de peste 5ooo lei. idem procurorii militari care trebuia să aplice legea marțială asupra criminalilor în uniformă care au produs prin comandă sau lașitate crime după 22 decembrie 1989, au fost avansați și au pensii nesimțite.

      Despre care torționari vorbim? Despre securiștii, nomenclaturiștii și activiștii de partid din securitate, miliție și armată, despre procurorii și judecătorii care au dat sentințe împotriva așa zișilor dușmani ai lui Ceaușescu nici o vorbă.

       Cine ne poartă cu preșul?

                      Visul

Când un somn se perpelește între vis și letargie,

Un proverb se-adeverește: ”Unde-i minte-i și prostie”!

Visul e o descărcare de percepții și imagini,

Pentru cei ce cu chemare au citit prea multe pagini.

Cei c-o ”samă” de cuvinte memorate când și când,

Care n-au avut în minte al lucrării tainic gând,

Au un somn în leagăn negru, iute și odihnitor,

Omul ce n-a fost integru, este pom neroditor.

Mincinosul stă în visuri, rareori răzbind în noapte,

Hoțu-n hăuri și abisuri,  alergii de hâde șoapte,

Criminalul nu visează, n-are viața în cuvinte,

Somnul lui în râs valsează, n-are urmă și-înainte.

                   Iubitori de animale

Dragoste de animale, naște frageda pruncie,

Când instinctele primare măsluiesc natura vie.

Dar copilul se dezvoltă și perceperea îi crește, 

Deprinzând năravuri rele sau învățături celeste.

Astfel prinde obiceiuri insuflate de părinții,

Care sunt doar o părere, sau se sfătuiesc cu sfinții.

Omenirea-i vânzoleală, jungla celor ce cuvântă,

Cel mai rău impune legea, vrerea lui nu este sfântă,

Când omoară fii și fice, oameni fără apărare,

Pentru setea de putere și ambițiile avare.

Au creat anume arme, să omoare, să instige

Fac din oameni sclavi de muncă și îi vând ca să câștige.

Și atunci iubită lume ne lipim de animale

Iar noi oamenii rămânem despotism de haimanale.

                     Zori de toamnă

Zori de toamnă, plini de nori, într-o ceață persietentă,

Stau și judec uneori, cu memoria absentă,

Cum de Lumea ne-a făcut, un micron în Univers,

Să trăim un început, să sfârșim în mod pervers. 

Ghinion prenupțial, m-am născut pe-un colț de plai,

M-am lăsat  purtat de val, crezământul într-un Rai,

Ca să aflu mai târziu, înecat în senectute,

C-am trăit într-un pustiu, fără milă și virtute.

Că fac parte din poporul, cel mai umilit pe Tera,

Unde coada dă toporul și străinul biosfera.

Avem munți, păduri și dealuri, o câmpie roditoare,

Avem dor și idealuri, bogății nepieritoare,

Dar n-avem nimic al nostru, totul e înstrăinat,

Stă românu-n băț ca prostu, mămăliga-i un căcat.

                          Se așeză apele?

         După torentele revoluției pline de spumă, găteje și căcați, se pare că se liniștesc apele. Sper să apuc ziua, chiar pe patul de moarte, când acestă națiune va redeveni liberă și prosperă. Am în minte ani1859, 1918, 1959 când am renăscut din robie.

          Ar trebui să mulțumim occidentului care deși ne-a jecmănit la sânge, luându-ne curentul, gazul, petrolul apa și mai nou aurul pentru bunăstarea lui, pentru că ne-a dat internetul. Să mai mulțumim președintelui și Sistemului de securitate națională că mai avem granițe. Și mai ales pentru posibilitatea ca pecinginea politică să ajungă la putere. Pentru distilarea clasei politice și înfundarea ei. S-a dat posibilitatea impostorilor, infractorilor și neoamenilor să răzbată ca smântâna la suprafață.

         U.S.L.-ul a primit un pachet de cărți de joc, din care în loc să tragă un as a tras un 2. Adică două maimuțe pe rol de lideri naționali. Bucuria, e că în prostia lor au permis restaurația. Aflăm acum, deși știam, dar nu gândeam cine a devalizat Avuția Națională, în ultimii 23 de ani. Cine a vândut țara pe comision personal, în regimurile, cu guvernele Roman, Văcăroiu, Stolojan, Radu Vasile, Ciorbea, Tăriceanu, Bocți mai ales Ponta. atenție la grupul iudeo-masonic Șova!

       Trădare, trădare, de trei ori trădare

E țara plină de jidani și vânzători de lume,

Cu atâtea cozi de toporiști, ne-am câștigat renume,

Suntem poporul cel umil uitat de veșnicie

Și înotăm în mărăcini, mocirlă și prostie.

Nu poți să fi pe cai făloși, o mare națiune,

Când se mulg iepele în crâng, de orice goliciune.

Să ai samsari care conduc să-și umple buzunarul,

Când harnicul pe-acest pământ își plânge-adânc amarul,

E crimă pusă-n penitență, e sclavagism de traiuri,

Pe lume-s, câte Românii și câte vise-n Raiuri?

Pe vremuri când ne-am răzvrătit am dat adânc cu coasa,

Acuma plângem liniștit când ne dărâmă casa.

Unde ne sunt acei flăcăi să lupte pentru țară?

Ei sunt, dar numai fătălăi ce trag droguri pe nară.

Cu ce mai poți să-i stimulezi în cinste și virtute,

Când n-au cuvintele în cap și ochii după tute.

Dă Doamne gloanțe din văzduh să piară trădătorii,

Că noi mai bine ne-am topi în iazurile morii.

               Prostia scindează România!

   Orice om cu scaun la cap, cunoscător al complexului natural și social este oripilat de atâta promiscuitate, prostie, analfabetism și îndârjire în prostie sau așa zisă ”elocință” în interes pecuniar privind soarta câinilor vagabonzi. Nu maidanezi, Vagabonzi!

    Nimeni nu are dreptate, decât dacă vrea să și-o impună pe bani și notorietate, alți bani. o babă proastă și-a pierdut nepotul care a fost omorât de câini. nimeni nu știe cât de cuminte a fost acel copil. Toată prostimea s-a repezit la maidanezi. pe bună dreptate, sunt prea mulți. Speriați mai marii zilei s-au repezit să-i omoare.

     Jale mare, prostimea care nu a iubit în viața ei un animal sare de șapte metri, probabil, pe un mic, pe o bere sau o înghețată. Pe toți îi gâdilă la anus soarta câinilor.Dacă în fiecare atitudine ar fi un interes capitalist, s-ar mai înțelege înverșunarea. Dar e numai ofuscare prostească.

     Vin ”așa ziși” iubitori de animale invocând Legea Mondială, Europeană și de altă natură a protecției animalelor. Măi dobitocilor câte animale sunt pe lume, câte mii de rase? Sunt numai câini?

      Soluția este schimbarea  cuvântului ”eutanasiere care înseamnă omorâre și incinerare, cu cuvântul ”sacrificare”. În orientul îndepărtat câinii se mănâncă. dacă legea protecției animalelor ar interzice sacrificarea porcilor, a mieilor, a vițeilor și altor animale, am deveni maimuțe, hrănindu-ne cu fructe și frunze.

        Nu știu de ce Lumea interlopă nu s-a gândit la fructificarea numărului enorm de câini vagabonzi/ În loc să vândă copii pentru organe, fete pentru prostituție în crime împotriva umanității, ar putea vinde câini pentru blană, piele și carne. oricum nu-i oprește nimeni.

                      Bantustane!

    Oricum Roâânia e dusă pe pustiu. Dobitoacele de sorginte daco-romană au început să trăiască pentru ziua de azi. Doi arginți ai lui Iuda și ne  omorâm urmașii! Ca nepot de moț mă rușinez de degradarea morală a celor mai curați dintre români. În sărăcia lor Horea și Avram Iancu se învârtesc în mormânt.

    Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă, dar vom cerși în vecii vecilor dacă ne dăm aurul pieilor roșii din Canada. Bașca otrăvirea apelor.

    Eu propun să tragem garduri impenetrabile în jurul celor care vor să moară singuri. Să facem bantustane! Unul pentru viitorul pustiu al Munților Apuseni, deși acolo este leagănul originii noastre dacice. Oricum Zamolxe trăiește sub pământ și nu-l ating cianurile. Oare? Am avut două cutremure semnificative în zonă. Zamolxe nu doarme! Când vor începe exploziile de exploatare, zona se va liniști?

   Alte bantustane ar trebui înființate în zonele gazelor de șist. Mai ales pe țărmul Mării Negre, unde orice râcâială în subsol poate declanșa explozia celor 400o de miliarde de metri cubi de hidrogen sulfurat. Dacă planeta nu va pierde un sfert din volum, cu această ocazie, oricum noi vom pieri.

    De mii de ani Europa se chinuie să ne extermine ca embrion de civilizație, probabil le e rușine cu strămoșii. Nu e mai bine să ne exterminăm singuri pentru câțiva ani de destrăbălare?

    ”Singur eu, a zis Păcală!

                    Gata!

     S-a terminat cu țigăneala regilor, cu dezbaterea maidanezilor care ar putea hrăni popoare rupte de foame din Asia și Africa. e timpul să vedem ce se întâmplă în țară. Încep școlile și bieții copii merg la o hinghereală educațională ca pe vremea lui Nică a lui Ștefan al Petrei. Școlile sunt dărăpănate, copiii n-au apă și closete igienice și mai au profesori suplinitori semianalfabeți. Flămânzii de la putere, după opt ani de post și-au umplut teșcherelele, dar nu destul.Au ajuns la fundul sacului și conform preceptelor înaintașilor ca Năstase și Tăricenu, vor să mai vândă pe nimic din bogăția națională. Lor le ies vile și mașini de lux, nouă ne iese sărăcia pe nas.

      Haos legislativ, lipsă de răspundere, toate merg în buzunarele U.S.L. Nimeni nu dă socoteală! Acest popor de amețiți își merită soarta. Cum e posibil să dai administrația țării pe mâna unui țâști-bâști vagabond, care nu a produs în viața lui un lucru folositor, nici măcar un căcat aromat? Un hoț plagiator! Cum poți să dai țara pe mâna unor așa ziși aleși de o promiscuitate inimaginabilă? Unde ne sunt valorile? La periferia socială , aruncați și izolați de impostura puterii sau în străinătate.

      Când pui vulgul să voteze ai vulgaritate națională!

                 Ham...! Ham...! Încotro?

         Țara regelui sau regilor Cioabă și împăratului Iulian s-a umplut de câini și ciori. Un nou ”Unio trium natiorum”. Urmează să le facem buletine de vot pentru a propulsa și mai susu U.S.L.-ul. Prostimea care i-a adus la putere a ajuns la cheremul maidanezilor. Să le fie de bine! Împăratul Traian a chelit de grija Daciei dar trebuie îmbrăcat în gips. Abia am îngropat bietul copilaș și ”iubitorii” de canine sar din nou la gâtul oamenilor cumsecade! Bineînțeles pe banii care ies de sub coada lătrătorilor.

          Ultimii ani de comunism și debandada de după 1989 a bulversat nu numai valorile umane dar au înlocuit și cei șapte ani de acasă, buna cuviință și respectul cu nesimțirea șmecherilor și analfabeților aristocrați sau interlopi. Unde sunt românii? În cârciumi.

            Ce ne facem cu câinii fără stăpân? Simplu, scăpăm de ei. De mii de ani acest popor a conviețuit cu prietenii omului fără să se sfâșie între ei. Când un câine a luat-o razna era omorât, pur și simplu. Dacă un câine mânca găini, țăranul pe principiul eficienței economice, îl căsăpea. În perioada interbelică pe câini se instituise monopol de stat, valorificându-se pieile, cele mai bune pentru tobe. 

           Cum iubim animalele, când trebuie să mâncăm? Sacrificăm  mieluți cu fundiță roșie la gât, purceluși și viței cu nume și alte animale iubite în timpul vieții dar nu putem sacrifica un câine, pericol social? Cred că am luat-o razna după prostimea de salon care nu iese pe stradă sau în natură decât cu limuzina. Ca să fi iubitor de animale trebuie să simți natura. Cu bune și cu rele! Nu destul n-ea călărit occidentul, care cu cinism s-a descotorosit de maidanezi  și acum ne dă lecții, în toate domeniile vieții neocolonialiste, luându-ne toate resursele probabil pentru a ajunge să ne mâncăm câinii.

                  Nucul

De c e nucul plantă scumpă în voluptate și candoare?

În juru-i totul otrăvește, sub umbra lui nimic nu crește

Și omul se îmbolnăvește.

Dar fructul lui e peste hrană și lemnul lui e scump în strană,

În băi de frunze iese iodul, se vindecă de boli norodul

Și Dumnezeu în milă-l crește.

La fel și omul cel mai bun, deși ne pare un nebun,

Respinge lingușeala goală, dar vindecă vecini de boală

Și cine oare ăl cinstește?

                              România latră!

          Își dau cu părerea toți neaveniții, repetenții la zoologie și la cultura bunului simț natural. Moartea tragică a acelui copilaș a survenit subit, necontrolat și din destin. Destin care l-a trimis în tufiș. Esențială e lipsa de educație, de supraveghere și corectare a comportamentului copiilor. Copiii învață de mici să înjure, să scuipe, să dea cu bățul, cu piatra și piciorul, nu numai în animale dar și în oameni. Promiscuitatea și lipsa de cultură, de bun simț, a părinților se transmite la copii.

            Cine știe ce a făcut copilul ca să enerveze câinii? Dacă el i-a incitat, cu gesturi ostile câinele. Vina e a omului. Animalul nu are discernământ. Dacă dincolo de parc, era o fântână și copilul cădea în ea? Euatanasiam fântâna?

                       Roșia Montană

Ne-au smuls din rădăcină brazii, zdrobind în oseminte dacii,

Ne-au zdrențuit covor de iarbă, ne-au alungat din deal godacii,

Dezgroapă piatra a pustiuri creând din oază, un deșert,

Îndepărtând în altă zare al păsărilor  sfânt concert.

Și uruiesc mașini și fiare, o moară mestecând a ură,

Să ne strecoare în izvoare fuioare-albastre de cianură.

Am avut aur din vechime, dar n-am știut a-l stăpânii,

Ni l-au furat mereu străinii, prin șefii noștri cânepii,

De am ajuns la înfrățire cu indienii din cea lume,

Ce ia-au lăsat conchistadorii fără de aur și renume.

Sălbatici nu am fost pe lume, nici când ciopleam cuțit de piatră,

Dar am ajuns iar la cheremul celor ce răscolesc cenușa-n vatră.

 

                        Viața

Prin Duhul Sfânt al celor ce-au avut acest imbold divin de conștiință,

Trăiește încă viața pe Pământ, periclitată dur de neștiință.

Sătul de ere lungi de paraziți, care-i rodeau vitalul din instincte,

Un Creator a zis: ”Să punem minte, unor ființe de-astăzi, înainte!„

Speranța că acești cuvântători, vor da obolul vieții infinite,

S-a prăbușit ostil, de-atâtea ori, punând în frunte omul care minte.

Când Dumnezeu a dat sfințit cuvântul, sămânță de gândire viitoare,

Unor maimuțe rase de Potopul, pedepsei pentru prost cuvântătoare,

A zis că va crea o nouă rasă, prin fii lui va face rânduială,

Ca oamenii să viețuiască pașnic, ducând Lucrarea Lui în mântuială.

Căci fii lui au inventat-au banul, ca ochi de Drac, mânjind profund credința,

Deci vom sfârși curând din pofte stranii, căci ne vom vinde-n aur conștiința!