Tristețe

Ninge-n sufletele noastre, fulgi cu pete de cianură

Se aștern pe-albite oase, ne iau aerul din gură,

Otrăvitele înghețuri stau  grămadă-n bătătură.

Vine iarna jefuirii, spolierii de subsoluri,

Venetici din alte sfere, au găsit în cuget goluri,

Pleava lumii e în frunte, ucid crucile simboluri.

Animalele cu blană n-au rapacitate-n bani,

Animalele cu piele, tatuate în șnapani,

Dau pe-o poftă de o clipă, viața miilor de ani.

Ce să-ți fac popor de curve, iobăgime ostenită,

Dacă pentru o ciozvârtă îți alegi în frunte-o vită?

Plânsul tău, tardivul vaier, nu te scoate din ispită.

Diavolul te amăgește cu arginții lui spurcați,

Pentru aur nu ai mamă, nu ai tată, nu ai frați,

N-ai biserică în tine milă pentru cei frustrați.