Justificarea poruncilor.

    1.Clasa conducătoare a poporului român nu are Dumnezeu. De fapt fiecare are Dumnezeul lui. Cum 80% din demnitari sunt de altă religie, e normal ca Dumnezeii să se lupte pentru supremație politică și economică în dauna ortodocșilor care doar votează.Iehova, Allah și Buda, Dumnezeul catolic cu dezidențele sale și o sumedenie de Zei își învârt cei mai aleși dintre enoriași în cercurile mafiote de subjugare a românilor ortodocși.Mai nou, chiar reprezentanții Dumnezeului nostro și-au dat mâna cu liotele păgâne, în mafia profitului. La ce le-ar trebui patriarhilor, arhiepiscopilor, episcopilor, stareților și altor fețe bisericești averi? Unde e Isus Cristos-ul din ei? unde sunt păstorii săraci ai turmelor sărace? S-au făcut ciobani și tartori de ciobani. așa că fiecare crede în Dumnezeul lui sau nu mai crede deloc. Ce, maimuțele cred?

   2.Doar popoarele sălbatice mai cred în chipuri cioplite, totemuri și amulete. Noi ne închinăm la icoane, pupăm moaște și ne înghesuim la pomeni. Mai apreciem tablourile lipite pe toți stâlpii în campania electorală. Pe baza lor apreciem care chip necioplit dă ma mult înainte de alegeri. Pe nici o poză nu scria ”hoț”. Și dacă sunt hoți și mincinoși, sunt hoții noștri.

    3.Noi nu numai că luăm în deșert numele sfinte dar avem o mâncărime în a lua în deșert numele oamenilor cinstiți și adevărați. Normal, pentru că în deșert bat multe vânturi și se stârnesc în zadar nisipuri.

    4.Dacă se poate să muncim o zi pe săptămână și să ne odihnim șase, ar care ar fi ziua de lucru? La parlament ar fi Marți, dacă nu se fuge la televizor. la guvern ar fi Vineri, vreo două ore.