Avem

Avem o pacoste de țară, nu-i înăuntru ca afară,

Dar din afară ne-au venit, microbii poftei de venit.

Când călărești pe cai de vază, nu-îngurgitezi ciorbă de varză

Și nu te uiți în praful plebei, de sus, din turnurile Tebei.

Văzând pripon fanarioții, ne-au invadat de-îndată hoții,

Întâi din lumea lui Allah, apoi alți doritori de crah.

Ițarii i-am vândut și iia, tot ce mișca în România,

Austriecii și francezii, au prins la timp rostul amiezii,

Că-n seară, chiar și-n dimineață, se jefuiește doar pe ceață.

De ce na-i fur- găsi pe soare, o țară dată în lentoare?

Cu lideri poftă de maimuță, fără coloană, fără puță.